Actul întâi
„Lenin, Stalin, Hruşciov și Brejnev sunt în același tren. Deodată, trenul se oprește. Lenin zice:
- Chemaţi inginerii specialiști! Și să repare trenul, la iuţeală!
Sunt chemaţi inginerii, care încearcă să repare trenul, dar în zadar. Trenul rămâne nemișcat.
Atunci, Stalin strigă:
- Să fie împușcați inginerii, fochiştii şi mecanicii!
Ordinul este executat. Trenul tot nu pornește. Puțin mai târziu, Hruşciov ia cuvântul și spune:
- E foarte simplu. Avem nevoie de alţi fochiști, alți mecanici şi alți ingineri.
Echipa este înlocuită. Dar trenul nu vrea cu niciun chip să pornească.
Atunci, e rândul lui Brejnev să vorbească:
- Să tragem perdelele, tovarăși, şi să continuăm ca și cum trenul ar merge normal.”[1]
ctul al doilea
Nu m-am înşelat deloc. Revoluţia pusă la cale de marile puteri a aruncat în haos şi Ucraina. Se vorbeşte deja despre secesiune, ruşii şi euroatlanticii trag fiecare în câte o direcţie şi vor sfârteca ţara atât de râvnită de toţi. Pe valul primenirii istorice, Iulia Timoşenko a ieşit din închisoare şi s-a arătat mulţimii din Piaţa Independenţei. Eroina şi-a pierdut din frumuseţea aceea slavă, s-a buhăit şi vrea răzbunare. Discursul ei a strâns resentimentele recluziunii şi, fără să vreau, mi-a venit în minte speech-ul olimpian al lui Mandela, imediat după eliberare. Ce diferenţă, unul cerea iertarea călăilor, celălalt, pedepsirea pe eşafodul ridicat în stradă ! Mi s-a spulberat şi ultima fărâmă de încredere în Justiţie, terfelită mereu şi oriunde de puterea politică. Ex-premierul ucrainean a fost condamnat la 7 ani pentru abuz de putere de o instanţă, chipurile, imparţială. Când s-au răsucit vânturile în euromaidan, legislativul a scos din Codul penal infracţiunea cu pricina şi, astfel, zeița cu năframa pe ochi s-a făcut din nou de râs. În rest, cercetez cu detaşare evenimentele sângeroase din Est. În urmă cu 25 de ani, în locul rutenilor eram noi, românii. Scenariul nu s-a schimbat cu o baricadă măcar, aceiaşi lunetişti, aceleaşi lozinci, cadavre împuşcate în cap, imagini din reşedinţa luxoasă a dictatorului... Ne mişcăm în spirală, nimic nu e nou! Capitalismul contemporan seamănă cu o şenilată, uniformizează totul. Prăsește globalizare şi victime colaterale.
Așa scriam în 2014, în Jurnalul banalității și zău dacă m-am înșelat!
Actul al treilea
În februarie 2022, mujicii au invadat Ucraina și războiul continuă de parcă ar fi ceva firesc, comunitatea internațională văzându-și netulburată de preazilnica rutină. Și, în loc să se discute serios despre încheierea păcii, lumea se pregătește de escaladarea conflictului militar. Bunăoară, influentul cotidian Bild ar fi intrat, cică, în posesia unui document secret, în care se pomenește despre „izbucnirea iminentă a unui război în vara anului 2025”, întru „Apărarea Alianței”... Păi, dacă era secret, cum a ajuns în presă? mă mir aici, pe malurile Dâmboviței. Că ministerul apărării de la Bonn n-o fi un s.r.l. cu doi angajați și o tarabă în piață? Haida-de, prea e cusută cu ață sclipicioasă lucrătura ! Sunt prezentate și detalii, cu numărul de soldați de o parte și de alta a frontului, obiectivele urmărite, precum și regiunile geografice vizate, ce mai, ditamai scenariul apocaliptic!
Ciudat, dar în același timp (curată coincidență, nu ?), ministrul suedez al Apărării Civile s-a adresat cam patetic nației sale: „Mulți au spus-o înaintea mea, dar permiteți-mi să o fac în calitate oficială, mai clar: Ar putea fi război în Suedia. Nu este intenția mea să fac apel la frica dumneavoastră, ci mai degrabă la conștientizarea situației. Caut să deschid o ușă: o ușă care este frecvent blocată și aglomerată de cerințele și provocările vieții de zi cu zi. O ușă pe care este posibil ca mulți suedezi să o fi ținut închisă toată viața lor. O ușă către un spațiu în care ne confruntăm cu o întrebare importantă: cine ești tu dacă vine războiul? (...) Sunteți o persoană fizică? Bun, atunci v-ați asumat responsabilitatea pentru pregătirea locuinței dumneavoastră? V-ați gândit dacă aveți timp să vă înscrieți într-o organizație de apărare voluntară? Dacă nu: treceți la acțiune! (...) Trebuie să înțelegem cât de serioasă este cu adevărat această situație și că voi, până la nivel individual, vă pregătiți mental. Urmăriți știrile din Ucraina și puneți-vă întrebări simple: Dacă acest lucru s-ar întâmpla aici, am lucrurile pregătite? Ce ar trebui să fac? Cu cât sunt mai mulți oameni care s-au gândit la asta și s-au pregătit, cu atât mai puternică este societatea noastră".
Ptiu, drace, gluma se îngroașă! Sau este o perfidă manipulare pentru ca populația să nu crâcnească la creșterea cheltuielilor cu înarmarea? Că, după mascarada pandemică, norodul tocmai ce și-a devoalat cu surle și trâmbițe credulitatea (m-am ferit să spun prostia, deși...)...
Actul al patrulea
La București, Marcel Ciolacu ne îndeamnă să stăm liniștiți și să ne uităm cu mândrie pe cerul patriei, acolo unde zburdă în voie poliția aerului! A ocupanților americani (cu însemnele NATO, desigur !), nu a noastră, ce credeați? Și să scrutăm nu numai văzduhul, ci și ogoarele și munții, dealurile și drumurile de la gurile Dunării, înțesate, oriîncotro ți-ai arunca privirea, de mercenari europeni și de yankei. Că oștirea neaoșă n-are bocanci ? Un fleac, într-un an îi încălțăm, că n-au năvălit turcii ! Pardon, rușii ! Un posibil pericol ar fi, totuși, goarna scandalagioacei Șoșoacă, despre care grețosul lacheu Cosmin Prelipceanu ne-o pârăște insistent și insinuant că ar fi pro-rusă. Aștept, însă, de la slugoiul mediatic să-și continue darea în vileag și a celorlalți dușmani ai poporului, fie pro-americani, fie pro-germani și câți sunt ăștia azi, aici, la noi pe bătătură!
Actul al cincilea
În „Biroul Oval” de la Casa Albă, un moșneag senil se joacă de-a președintele. Acest bolnav ales cu perversitate ca să conducă lumea, și-a întins pe covor mașinuțele de luptă și, din când în când, imită zgomotul produs de explozia bombelor scăpate cu premeditare din burdihanul portavioanelor F-16. Ochii i se dilată de fericire ori de câte ori tancurile sunt dezmembrate și pravoslavnicii din plastic sunt sfârtecați de proiectilele imaginare. La un moment dat, se oprește și cere să i se facă legătura cu Mihail Gorbaciov, la Moscova.
-Domnule Președinte, ăsta a murit deunăzi! i se răspunde cu stânjeneală.
- Wow, incredibil, că ieri am vorbit amândoi la telefon! zâmbește tâmp Joe Biden.
- Nu, ăla a fost Macron, Mister President! sosește lămurirea obligatorie.
-Aa, președintele Italiei...
Și bătrânelul se întoarce la jucăriile sale...
Actul al șaselea (ultimul)
În trenul staționat de multicel, se suie val-vârtej și Putin. Ceilalți îl salută tovărășește.
- Trageți perdelele, să admirăm peisajul! poruncește Vladimir Vladimirovici rânjind viclean.
- Harașo ! se conformează înalții pasageri.
Și decorul se schimbă întruna, uite Donbasul, uite și Harkovul, uite și Crimeea ! zbiară toți.
Curios, Stalin deschide fereastra și exclamă uimit:
- A pornit trenul! Da' ce caută Zelenski dincolo de calea ferată și ce e manivela aia pe care o învârtește necontenit?
- El mișcă decorurile, astfel încât să ne închipuim că trenul ar merge normal ! îl liniștește noul țar de la Kremlin, pregătit să ne înghită pe toți, vorba marțafoiului de la Kiev...
O revelație mă pocnește deodată în moalele capului – să fie pezevenchiul actoraș Volodimir și viitorul acar Păun? Păunov Acarovici Zelenski, se potrivește, nu?
