Tragicii cascadori ai râsului

Vestul sălbatic s-a mutat în România. Acum mai bine de o săptămână, proprietarul unei firme de manchine era ciuruit  în faţa blocului de doi italieni, îndrăgostiţi mai mult decât trebuie de o blondă. Săptămâna trecută a urmat asasinarea lui Virgil Săhleanu, care a şocat opinia publică. În week-end, Poliţia, mai bine spus trupele SIAS, a  scăpat prin Ferentari, Bucureşti, România un individ dat în urmărire generală pe ţară după o urmărire ca-n filme şi nu prea. Trupele speciale au tras mai multe focuri de armă în pneurile autoturismului în care s-ar fi aflat “Sile Cămătaru”. Acesta din urmă, pe numele lui adevărat Vasile Balint, se sustrage de la executarea unui mandat de un an şi  şase luni de închisoare, potrivit unui ordin al Inspectoratului General al Poliţiei. Că trupele speciale, echipate cu maşini speciale – o Dacie şi-un papuc -, n-au reuşit să pună mâna pe el mai e cum mai e, dar, stupoare! Cică la volanul autoturismului urmărit, un Mistsubishi Pajero, nu se afla “Sile Cămătaru”, ci finul acetsuia, un anume “Pelicanu”. Dacă  pe alte meleaguri filmele cu proşti nu se mai toarnă demult, la noi realitatea bate filmul, ba chiar  toate filmele cu proşti. Sigur, Poliţia susţine că la volanul maşinii urmărite se afla “Sile Cămătaru” şi nimeni altcineva. “Pelicanu” s-a înfoiat şi el, spunând că va face o plângere penală la Parchetul Militar împotriva ofiţerilor care au tras asupra  maşinii sale. Lasă, “Pelicane”, numai fă pe lebăda, că te trădează pliscul. Lăsând gluma la o parte, stai şi te întrebi: ce ne facem, fraţilor? Ne închidem în casă, închidem uşi, ferstre şi stăm şi ne uităm la televizor, să vedem cum Poliţia semnează acorduri cu FBI, imagini întrerupte de o urmărire ca-n filme în care “Pelicanu”, “Egreta”, “Nagâţul” şi alte păsări exotice nu se dau prinse? Sigur, ar fi nedrept să dăm acum vina pe Poliţia română şi cu asta am rezolvat problema. Hai să vedem ce a făcut Parlamentul vreme de patru ani pentru siguranţa cetăţeanului – statutul poliţistului zace şi acum, târându-se, prin Camera Deputaţilor şi Senat, hai să  vedem câte legi au votat aleşii neamului pentru siguranţa cetăţeanului în această legislatură, hai să vedem câte ordonanţe de urgenţă a dat guvernul pentru ca omul de rând să fie ocrotit în faţa unor astfel de pericole, hai  să vedem ce a întreprins preşedintele pentru liniştea noastră, hai să vedem ce iniţiative legislative au avut partidele în acest domeniu. Şi abia dpă aceea putem să luăm la întrebări şi Poliţia, care de multe ori n-are doi litri de benzină pentru a putea pleca în urmărirea unui infractor. Altfel, cazul Virgil Săhleanu va deveni o permanenţă în viaţa noastră, în patria noastră, o patrie demnă în tragismul ei, paradoxal, de cascadorii râsului.
P.S. Asupra cazului Virgil Săhleanu voi reveni.