Tragedia jilţului

28 Mar 2000
Tragedia jilţului
Doi congresmeni mititei, negri în cerul gurii, au reuşit pentru a nu ştiu câta oară să învolbure apele murdare ale Dâmboviţei. Cei doi au şi ei o grijă  care-i macină de dimineaţa până seara: revenirea la putere în România a fostului preşedinte Ion Iliescu. Cei doi băieţi vor să ne deschidă  ochii mari pentru a vedea ceea ce observă ei de pe malul Potomacului: rolul regimului Constantinescu în schimbarea imaginii externe a României.  Pe scurt, cei doi congresmeni mititei îl laudă pe Constantinescu şi-l  înjură pe Ion Iliescu. Se vede de la o poştă că americanii sunt tocmiţi de echipa de zgomote, şopârliţe, manele şi diversiune aflată în Dealul Cotrocenilor, acolo unde Milu, pe numele lui adevărat Emil Constantienscu, face politica externă praf. Domnul preşedinte nu suflă o vorbuliţă despre eşecul total al intervenţiei NATO în Iugoslavia. Intervenţie pe care marele cunoscător al zonei şI politicii Balcanilor a considerat-o necesară şi legitimă înainte de a fi declanşată. Diversiuni de genul “firul roşu” şi “congresmeni americani” vor mai fi. Diversiunea este singura armă care i-a mai rămas liderului inergalactic de la Cotroceni. Echipa sa a lăsat treburile ţării, de care am văzut cum s-a ocupat şi până acum, şi creează în laboratoarele disperării diversiuni numai una şi una. Ce să le mai spună Emil Constantinescu cetăţenilor acestor ţări? Că în 200 de zile o să le ia şi ce le-a mai rămas? Că o să împuşte pe cei 15.000 de specialişti care n-au existat niciodată? Sau, dacă au existat, n-au avut nici o legătură cu dumnealui! Ce să le mai promită oamenilor domnul preşedinte? Că va aduce încă 15 miliarde de dolari? Cred că le-au fost de ajuns primele 15, nu mai suportă atâta bănet! Domnul preşedinte nu realizează că, şi dacă împotriva lui Ion Iliescu ar scrie scrisori, de genul celor scrise de cei doi congresmeni, toată Duma de Stat, Camera Lorzilor, Senatul american, tot nu-l mai alege nimeni. Însă, ce nu ştiu străini, tragedie mai mare în România ca despărţirea de scaun nu se există. Mai bine mort decât descănuat.

Alte stiri din Editorial

Ultima oră