„Păunul din Deal” se proțăpește iarăși la microfonul președințial. În față are o adunătură de iscoditori trudind în solda patronilor grijulii să nu-și supere șeful suprem. Cineva se arată curios dacă locatarul cotrocenist îi poate oferi premierului actual o garanție publică. Cu galimatia deja proverbială, gazda răspunde rânjind frisonant: „Nu știu de ce mă întrebați dumneavoastră dacă pot să ofer garanții cuiva. (...)”. Chiar așa, cum de i-o fi trecut prin cap jurnalistului, și, prin el, nouă, românilor, că sibianul e în stare de ditamai risipa de generozitate? Mărturisirea cu pricina este, mi se pare mie, o scăpare iohannistă de-o sinceritate înmărmuritoare și edificatoare pentru caracterul său. Gura bate, adesea, șabloanele demagogice ale funcției. În ciuda inadecvării sale evidente, realesul promite că se va implica în tot și-n toate, deși ne-a asigurat că nu-i chezașul nimănui...
*
Se zvonește că următorul premier va fi un tehnocrat. Involuntar, îmi aduc aminte de observația subtilă a lui Ambus Bela: „«Expertul», tehnocratul, este genul de om pe care îl angajezi și îl concediezi. Nu este (sau nu ar trebui să fie) cel care să îți spună ce să faci. Cetățeanul trebuie să spună ce trebuie făcut, nu «expertul» angajat. Normal, angajezi un măcelar (expert) ca să îți taie porcul de Crăciun, nu aștepți de la acesta să îți dicteze cum să îți petreci sărbătorile.” (1)
Măcelăria din Piața Victoriei, nu că sună mișto ? Ehe, și câți măcelari se joacă de-a politicienii la București... Și zău le-aș striga tuturor vorbele șugubățului Horațiu Mălăele: „Nu te bagi într-o afacere cu veceuri când oamenii n-au ce mânca !” (2)
*
Vasăzică, niște gândaci sabotori îi opresc pe constructorii multinaționali să arunce autostrăzi peste România! Înaintea gândacilor cu pricina s-au opus castorii, urșii, liliecii, ce mai, întreaga zoologie dușmănoasă și potrivnică intrării noastre în Europa modernă. Nu, nu-i o glumă, ci explicația savantă servită tocmai de odioșii comisari bruxellezi. Tâlcul poveștii? Simplu: nu vom reloca insectele buclucașe, nu pupăm în veci șosele de mare viteză ! Dar cu gândacii care s-au perindat la conducerea țării în ultimele trei decenii cum procedăm ? Nu c-ar merita și ei o relocare? Că doar ne-au vândut pe daiboj...
„Noapte bună, țară frumoasă,
Până vom pierde și casă, și masă,
Culcați-vă toți în ură și bârfe,
Modele ne-alegem tâlhari și târfe.” (3)
*
USR a găsit soluția miraculoasă să ne scoată la liman ! Salvarea României normale prin legalizarea consumului de canabis, iată ultima năstrășnicie a partidului haștagist ! Așadar, cânepa indiană va rezolva orice problemă a locuitorilor de la gurile Dunării. Mi-ar fi plăcut să fie o iznoavă, însă nu e. Vai de capul nostru, situația devine stupefiantă, semn c-am ajuns mai chichirău decât ne închipuiam... Mda, Dan Puric nu se înșală deloc când susține că „România de azi este America anilor '60, când tinerii au fost făcuți praf, li s-a spus că au voie să facă orice și oricum.” (4)
Altminteri, istoria se repetă parșiv, iar remarca din 1964 a exilatului Vintilă Horia nu și-a pierdut defel actualitatea: „Tinerii aceștia abia formați, proști ca noaptea sau inteligenți din instinct și ereditate, nu acceptă nimic din ceea ce constituie temeliile noastre cele mai burgheze și sfinte. În același timp, de pe urma lor trăiesc fabricanții de discuri, de whisky și de blugi, proprietarii de taverne și de cluburi, ghitariștii și nemernicii. Revolta lor îngroașă numeroase conturi bancare și înflorește burțile sexagenarilor. Revolta fără scop precis, lipsită de spirit, nu poate dispune decât de deschideri în vid. Ar trebui pusă la cale o revoltă împotriva acestei revolte. Dar cine-ar fi în stare de ea la optsprezece ani, vârsta conformismului care se ignoră pe sine?” (5) Scurt și concis, irefutabil !
*
Se vorbește pe ici, pe colo, că bietul Orban (Ludovic, că n-avurăm și noi noroc de-un Viktor, ungurul !) n-are niciun program economic, că e aidoma șoferului urcat la volan fără să aibă habar de traseu. Măcar de s-ar fi uitat în rezervor să verifice plinul mașinii... Ori s-a interesat și nu-i pasă, acomodându-se cu poznașul gând așa cum „se obișnuiesc boul cu jugul și calul cu vocea stăpânului”? (6) Stăpânul cotrocenist, desigur, mândru nevoie mare de țopăiala argatului uns prim-țuțăr...
*
„Nu ar exista atâtea canalii fără scrupule în România dacă opinia publică nu ar fi regresat atât de mult de când cu social media. Sfera publică a devenit gloata publică! Autoritatea e zero!” răbufnește Alina Mungiu Pippidi reconvertită subit. Din păcate, puțini o aud, iar dinspre cercurile puterii doar grimase de scârbă. Cât despre presa autohtonă, din ce a mai rămas din ea, emasculata, nicio interjecție, nimic ! Cică distinsa politolog, cârcotesc unii, ar fi în răspăr cu noile comandamente ale globalismului mondial, potrivit cărora „corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susține că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”
Bleah, și pute la greu, ca să-l citez pe Cornel Nistorescu, autorul unui remarcabil text cu același titlu ! Păi, „în contextul actual, cretinizarea progresivă a poporului reprezintă o adevărată problemă.
Urgența climatică este o mască în spatele căreia se ascund interese comerciale. De pildă, mașinile electrice, care ne sunt prezentate ca fiind ecologiste, în realitate nu sunt. Se dorește să ni se vândă un capitalism verde, așa-zis «eco-responsabil». Astăzi, când doresc să ne facă să cumpărăm un produs, ne spun că este «bio». Ecologia adevărată, pe care mi-o doresc, este confiscată de această ecologie urbană aflată în mâinile companiilor de publicitate. Este folosită încălzirea globală, care nu poate fi negată, respingându-i-se cauzele științifice veritabile.
Această fată se află în mâinile capitalismului verde, care folosește ecologia ca pe un bun argument de vânzări. La vârsta ei, oricât de inteligentă ar fi, nu îmi pot imagina că poate dispune de argumentele necesare care să îi permită să stăpânească ansamblul mizelor științifice aflate în spatele chestiunii ecologice.
Distrugerea școlii a dus la distrugerea inteligenței. Acum, se pune mai puțin problema ca sistemul de învățământ să creeze un cetățean care gândește și mai mult să producă un consumator care să plătească. Se învață din ce în ce mai puține lucruri. Unii ne spun că nu mai este nevoie de dictări, de gramatică etc. Or, creierul este un mușchi: dacă nu îl întreții, intră în degenerescență…
Astăzi, civilizația noastră înaintează bâjbâind ca un orbete.” (7)
Cretinismul este la un pas să triumfe într-o lume de orbi și surzi... Elogiul prostiei s-a dezlănțuit ca o molimă necruțătoare!
*
După trei decenii postcomuniste, constat că „democrația, prin însăși structura ei, e lipsă de organizare, e anarhie...” (8) De aceea îl înțeleg atât de bine pe Mihail Manoilescu, virulent ideolog al dreptei interbelice, trăitor și el, ca și mine, în două epoci antagonice, la capătul cărora sunt nevoit să recunosc și eu, aidoma lui: „Lunga și confuza experiență democratică, care își dovedește ineficacitatea, și, scurta, dar teribila experiență dictatorială care își desfășoară ororile.” (9)
Oricum, constatăm cu toții că „nu mai există o democrație reprezentativă, pentru că nu mai există nicio legătură între popoare și reprezentanții lor. În adunări și parlamente există o supra-reprezentare a profesiilor liberale: avocați, profesori etc. Puțini sunt ciobani, șoferi de taxi sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este reprezentată. În plus, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să te conformezi cerințelor unui aparat, să treci prin sita unui partid. Democrația reprezentativă este de domeniul trecutului. Referendumul pe tema Tratatului de la Maastricht a fost o perfectă întruchipare a limitei sale: aleșii acționează împotriva poporului.” (10)
Dar să nu disperăm, „totul e-n ordine !” și cine s-ar încumeta să-l contrazică pe Dincă, asasinul din Caracal, nimerit pe drumul viețașului penitenciar. La urma urmei, și olteanul este unul dintre chipurile României de azi, una desfigurată și batjocorită continuu. Și nu la fel ne lămurește la fiecare apariție instituțională Herr Iohannis? Deh, marile spirite se întâlnesc întotdeauna...
Marian Nazat (www.mariannazat.ro)
