Tatucul (III)

Am crezut dupa alegerile din 2004 ca am scapat de aceasta povara in plus, pe care am avut-o de platit dupa Revolutie din cauza tatucului. Iata ca, prin perspectiva alegerilor anticipate din toamna, este posibil sa fim urmariti de "tatucul alegerilor parlamentare si prezidentiale". S-ar putea ca noul tatuc al Romaniei sa nu fie strain de aceasta "intamplare", dat fiind faptul ca liderii Aliantei sunt sublimi, dar lipsesc cu desavarsire. Noul tatuc al neamului, Traian Basescu, mai bataios decat toti ceilalti de pana acum, abil, cu un limbaj mai adaptat la popor chiar decat Ion Iliescu, este un tatuc national, care reprezinta perfect intruchiparea neamului dupa cincisprezece ani de tranzitie.

 

El este pasul urmator al existentei noastre politice, pasul urmator dupa Ion Iliescu, firesc si natural. Presedintele Traian Basescu este, neasteptat sau nu, cel care si-a luat cel mai in serios rolul de tatuc al natiunii romane. Dovada vie a acestui fapt este tot ceea ce s-a intamplat inca de la primul tur al alegerilor incoace, de la numirea lui Tariceanu in functia de prim-ministru, trecand prin transformarea democratilor pedisti in populari si, iata, culminand cu alegerile anticipate.  

Astfel, Traian Basescu isi respecta statutul de tatuc al neamului si pentru asta electoratul il rasplateste: mai are putin si va ajunge sa aiba in sondaje 70% - 80%, cat avea Ion Iliescu la inceputul anilor ’90. Ceea ce inseamna ca poporul si-a revenit. A revenit la ideea de tatuc de acum cincisprezece ani. De-aici si permanenta amenintare a tatucului Traian Basescu cu intoarcerea la popor. La popor, moncher!