În sala de şedinţe a Senatului, accesul presei ar putea fi restricţionat deoarece mai mulţi senatori s-au plâns că-i deranjează aparatele de filmat. Cu alte cuvitne, senatorii nu mai vor să vadă ziariştii printre ei pentru a putea vota la trei-patru mâini odată, asta dacă sunt în sală, sau să-şi trimită blondele să voteze 'mnealor. Aşa că este posibil ca la Senat presa să fie băgată în ţarc. Mă uit în urmă şi îmi aduc aminte că acest subiect exista şi pe la începutul anilor '90, când parlamentarii de atunci, ca şi cei de-acum, nu ştiau cum să facă să izoleze presa, s-o bage-n ţarc. Le-a stat dintotdeauna în gât şi le mai stă. Adicătelea, cum să-i “controlezi” pe ei, ditamai senatorii sau deputaţii, nişte “persoane particulare”, cum sunt ziariştii? Cu ce drept nişte “băieţi şi fete” să-i ia pe ei la întrebări, pe ei, aleşii poporului? Nu înţeleg cum vine treaba asta în ruptul capului. L-am văzut pe un senator care, la un moment dat, sâcâit de întrebările ziariştilor, mai avea puţin şi le dădea în cap cu reportofoanele, pur şi simplu alungându-i şuierându-le printre dinţi: “Plecaţi dracului de aici, cine sunteţi voi să mă întrebaţi pe mine?” Domnu' senator, nu vreau să fiu rău, dar n-am încotro, să te ferească Dumnezeu să mă nimeresc într-o astfel de împrejurare pe acolo că vă garantez c-o să vă “mestecaţi” cravata până când o să semene cu Constituţia.
Uneori am sentimentul, domnilor parlamentari, că-n aceşti aproape 14 ani de libertate nu v-a stat gândul atunci când a venit vorba de presă decât la cum să faceţi s-o vedeţi în ţarc sau, şI mai grav, în spatele gratiilor.
