“Cine a tras în noi în 21-22?” este o întrebare căreia încă nu i s-a dat de cap, pentru că evoluţia situaţiei politice interne nu a permis şi nu permite încă o abordare în forţă a acestui subiect. De ce? Pentru că în condiţiile actuale, cum arată şi sondajele de opinie, Armata şi Biserica reprezintă coloana vertebrală a neamului românesc, instituţii ca Parlamentul şi Guvernul dovedindu-se, cel puţin până acum, constantpe ultimele locuri în ceea ce priveşte încrederea acordată de către populaţie. Ca urmare, în această perioadă politică neclară, a lăsaţarafără nici o instituţie asupra căreia să nu plutească dubii, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, este un risc prea mare. Ieri, noul ministru al apărării naţionale, Victor Babiuc, a dat publicităţii o Declaraţie în care răspunde celor care cer vehement inculparea Armatei în procesul “Decembrie ‘89”. Domnia sa doreşte ca intervenţia Armatei să fie judecată în condiţiile stării de necesitate declarată de vechiul regim şi aminteşte că peste tot militarii acţionează sub prestare de jurământ şi pe baz de ordin. Cei care cer acum aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989 doresc însă judecarea militarilor ca aparţinând în primul rând societăţii civile şi în al doilea rând Armatei, ceea ce ar însemna că a spune că “am tras la ordin” nu mai reprezintă o disculpare. De fapt acuzarea Armatei nu este decât un episod care – ca şi acuzarea Bisericii de colaborare cu fosta Securitate – face parte dintr-un întreg serial. Acest conflict care se duce pentru reconfigurarea puterii în România reprezintă o sursă permanentă de dezbinare între români. De aceea, amnistierea Armatei coroborată cu judecarea punctuală a celor care au dat ordinul “Foc!”, reprezintă soluţia care ne-ar izbăvi de o mare primejdie.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
