Romania, locul unde e cel mai rau si ne e cel mai bine. Romania, mai putin o tara de glorii si mai mult o tara de dor, a devenit, daca nu s-o fi nascut asa, o tara a cumetriilor de tot felul si mai ales a cumetrilor. Frumoasa ca o icoana la care se inchina cu totii, laolalta, adulatorii si jefuitorii, Romania este paradoxul de neinteles al Europei Centrale si de Est. Fara autostrazi, dar cu lautari cat toata istoria noastra putem deveni farmecul discret si periculos al Uniunii. Putem ajunge, in ciuda tuturor previziunilor pesimiste, mai mult decat un bordel al Europei! Am putea fi, de exemplu, un fel de gheisa saraca, lipsita de maniere, usor necultivata, dar foarte dezinvolta, perversa pe ici pe colo, lipsita de prejudecati si chiar avand o anumita mandrie bazata pe nimic si pe toate. O gheisa cat se poate de balcanica, fara memorie, gata sa presteze la preturi mici servicii nemaivazute si, deci, nemaiintalnite in Europa. De ce sa fim acuzati de prostitutie cand putem sa fim laudati pentru exotism? Exotismul unei Romanii jefuite etern si batjocorite fascinant. Asa cum arata Romania de saisprezece ani incoace, cred ca este prima tara din lume care si-a incetat existenta. Si, pana la urma, nici acest lucru n-ar fi asa dramatic daca am fi realizat ca el a avut loc. Dar asa, nestiutori si reci, suntem condamnati in continuare sa ascultam "Desteapta-te romane", asa cum o facem din ’89 incoace, motaind sau pur si simplu dormind bustean la adapostul calduros al vetrei noastre milenare. Ce sa mai spunem despre al nostru "picior de plai" pe care l-am trimis in gura tuturor celor care au avut alta parere despre noi, decat noi, buricul pamantului, sau despre "gura de rai" pe care ne-am infipt-o in beregata celor aflati pe-aici sa investeasca. Romania, te iubim, ori invingem, ori murim!
