Tandemul Theodor

După ce în ziarul de vineri am scris despre tandemul “preşedinte-prim-ministru’, Emil Constantinescu-Mugur Isărescu, un tandem comic prin simpla prezenţă în el a celui dintâi, astăzi o să ne ocupăm de o altă pereche de candidaţi. Care ar fi de valeţi dacă nu l-ar avea şi pe Valeriu Stoica-n coadă. Căci liberalii, după ce au părăsit cadavrul Convenţiei Democrate, s-au spălat, s-au parfumat şi-au ieşit în lume la agăţat. Şi când stăteau ei aşa, de-atâta aşteptat lui Valeriu Stoica îi albise părul, pe uliţa politicii româneşti  trecu Teodor Meleşcanu însoţit de alaiul său. Multe nu prea avuseseră ce să-şi spună cei doi, doar că şi-ar da unul altuia mâna peste ţară, numai dă le năşeşte  speranţa şi cununia politică Theodor Stolojan. El şi numai el este garanţia reuşitei lor, el trebuie zidit în cetatea social-liberală, formată din ApR şi PNL. Valeriu Stoica, mai mult sau mai puţin conştient, realiză că dumnealui (încă) nu poate candida la Preşedinţie, mai are de mestecat nişte pietricele-n gură ca exerciţiu de oratorie – aşa că soarta alianţei lor va sta pentru această  funcţie în proaspătul coborât prin sondaje Teodor Meleşcanu. Cu, bineînţeles, Theodor Stolojan în postura de prim-ministru. Aici, ca şi la celălalt tandem Milică-Mugurică, socoteala e simplă: candidatul la fotoliul de premier să aducă voturi, procente candidatului la funcţia supremă în stat. Dacă-n primul caz nu cred că Mugur Isărescu va accepta să intre într-o combinaţie mai (de)mult moartă decât vie, aici, în cazul Stolojan, lucrurile stau niţel altfel. Dacă fostul premier nu va accepta această ofertă, tinde să devină o rezervă veşnică pe banca politicii româneşti. Şi cred că acest lucru nu-i convine deloc lui Theodor Stolojan şi, mai ales, nu  i se potriveşte. Combinaţia pare  perfectă pentru acesta, având în vedere că polul din partea căruia a primit oferta este unul pe gustul său: social-liberal. În acelaşi timp însă, Theodor Stolojan se gândeşte şi ce şanse ar avea, în această formulă, să ajungă premier. Căci asta e miza petnru el, restul formulelor sunt calculate  în ideea de a fi locomotivă pentru Meleşcanu şi Stoica, pentru partidele lor. Or, să fii locomotivă doar o cursă, pentru ca dpă aceea să fii tras în depou nu i-ar conveni nimănui, cu atât mai puţin lui Theodor Stolojan. Şi uite aşa se poate pierde un om ca Theodor Stolojan printre  formulele şi calculele unor politicieni care vor cu tot dinadinsul puterea. Şi e treaba lor, la urma-urmrei. Dar nu le dă nimeni dreptul să aburească o populaţie aflată într-o mare derută doar prin fluturarea unor nume, atâta timp cât persoanele care poartă aceste nume nu vor puea să ajungă vreodată în funcţiile respective. Mâine, despre tandemul Partidului Democrat.