Un prim-ministru din România, îndrăgind coaliţia, cânta ieri pe la Scroviştea, pe la Snagov, prin păduri, şi zicea că e gata – dacă situaţia o cere – să-şi dea demisia. Sau cel puţin aşa se zvonea. Ce-or fi discutat ieri liderii coaliţiei, la margine de Bucureşti, numai păsăricile de pe la ferestre pot şti. Şi cu ajutorul lor, poate, vom afla şi noi. Noi cei care am stat toată ziua de ieri cu urechea pe asfalt să auzim de unde vine împăcarea PNŢCD cu PD. De la Cotroceni? De la PalatulVictoria? Pe la ora prânzului se auzea, se şuşotea prin Bucureşti că s-a rupt. Niţel mai târziu că s-a cârpit, dar se vede aţa. Înspre seară, demisia premierului Victor Cirobea devenise o certitudine, pentru ca numai peste o oră primul ministru să fie înfipt în scaunul său mai bine ca niciodată. La ora când scriu aceste rânduri, aflu că maşinile poliţiei au plecat să-l recupereze pe Victor Ciorbea din păduri, să-l aducă şi să-l redea poporului pentru a-i spune ce şi cum. Ultimele veşti spun că nici una dintre părţi nu este dispusă să cedeze. În schimbul capului deţinut de Traian Băsescu democraţii vor capul deţinut de Victor Ciorbea. Ceea ce-ar însemna că ruperea coaliţiei e chestiune de fire de păianjen pe care se joacă doi-trei, poate chiar patru elefanţi.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
