Aşa cum anticipam în articolul de ieri, bătălia despre raportul de ţară s-a dat în jurul sintagmei “economie de piaţă funcţională”. Avem sau n-avem? La întrebarea asta a răspuns raportul, dar asta nu i-a împiedicat pe politicieni să interpreteze în fel şi chip paragraful scris de Comisia Europeană în acest sens.
Reprezentanţii Puterii n-au stat pe gânduri şi au declarat că România a primit statutul mult aştepat, răspunzând, de fapt, acuzaţiilor venite din partea opoziţiei. Cu alte cuvinte, reprezentanţii Puterii au găsit de cuviinţă să răspundă atacurilor Opoziţiei tocmai la punctul cel mai sensibil din raportul de ţară, mutând de fapt, întreaga dezbatere asupra acestuia. Puteau foarte bine reprezentanţii Puterii să supună opiniei publice spre dezbatere capitolele la care România a făcut paşi importanţi, şi nu statutul de piaţă funcţională care s-a transformat într-un statut de scandal. Îmi este mai clar ca niciodată că atunci când vine vorba de subiecte de interes naţional nu poate avea loc o dezbatere serioasă, o dezbatere obiectivă. Intră în funcţiune demagogia şi tot arsenalul unei campanii electorale cum numai pe la începutul anilor '90 am văzut. O campanie axată pe minciuni, pe lipsă de toleranţă, pe desfiinţarea adversarului. Campania electorală nu numai că a început, dar e şi foarte dură.
Şi, ca să mă întorc de unde am plecat, iată ce răspunde comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, la întrebarea unui reporter BBC, dacă România este o economie de piaţă funcţională sau nu încă: “Analizând structura şi performanţa economiei româneşti de azi, România este o economie de piaţă funcţională, dar putem certifica acest lucru doar când actualul ritm al reformelor continuă în anumite domenii. Deci certificatul final va veni anul viitor, dar ni s-a părut important pentru cetăţenii români să primească mesajul că ţara lor a făcut progrese cu adevărat remarcabile şi că recunoaştem pe deplin această performanţă economică impresionantă”.
