Nu-l cunosc pe domnul Podgoreanu. Am auzit de el, dar trebuie să recunosc, scuzele mele, nu ştiu care este prenumele domniei sale. Podgoreanu şi mai cum? “Radu, Radu Podgoreanu”, îmi suflă o colegă. Acum n-o să vă scriu toată biografia domnului Podgoreanu. Eu vrezu să vă arăt cât de simplu este uneori mecanismul care face dintr-o persoană oarecare, în urma unei declaraţii, ditamai vedeta naţională. Domnul Podgoreanu a devenit peste noapte, declarând umăr la umăr cu domnul Cozmin Guşă, numele cel mai rostit.
Cu Podgoreanu s-au deschis ştirile, cu Podgoreanu s-a făcut prima pagină a ziarelor, cu Podgoreanu au început toate comentariile de a doua zi. Podgoreanu în sus şi în jos. Nu v-am zis eu că trăim într-o lume nebună? În fond şi la urma-urmei, ce a făcut săracul domn Podgoreanu de a ajuns vedetă naţională? A făcut o amărâtă de declaraţie în legătură cu intrevenţia din Parlament a preşedintelui Ion Iliescu. Citiţi-o să vedeţi cât de bolnavi de scenarii suntem şi de nu mai ştiu ce, o boală care n-are nume: “Mulţi dintre noi am trăit o oarecare instatisfacţie. Cred că mai curând am fost dojeniţi decât ni s-a recunoscut meritul.
Cred că aceasta dovedeşte că preşedintele Iliescu a exercitat în mod foarte clar neutralitatea pe care i-o impune Constituţia. Nu a fost deloc un partizan al PSD în discursul de ieri. Trebuie să recuoaştem lucrul acesta, trebuie să ne dea de gândit, dar trebuie să recunoaştem că este, poate singurul preşedinte care şi-a exercitat în mod afectiv neutralitatea în raport cu forţa politică ce l-a propulsat în campania electorală trecută”.
