În Ţara Românească s-a instalat mirosul de cătuşe. Miroase a oţel fierbinte, şlefuit de poliţişti dornici de afirmare, miroase a cătuşe zornăite de procurori aprigi. Nu trebuie să faci mare lucru ca să fii arestat. Important e să fii mai întâi arestat şi văd ei după aceea dacă trebuie sau nu să se întâmple acest lucru. Ai furat un bilet de autobuz, ţi s-au pus cât ai zice Dejeu – că Pitulescu e prea lung – cătuşele. Ai furat un mililitru de votcă, ţi s-a întocmit dosar penal. Persoanele care au săvârşit infracţiuni de genul celor de mai sus prezintă pericol social prin lăsarea în libertate. Cătuşele sunt singurele ce pot îndrepta lucrurile în România – asta e părerea Puterii de la Bucureşti -ţarăcăreia perechea de cătşe începe să-i devină siglă. Nu ştiu de ce am trăit ani întregi cu impresia că ţi se pun cătuşele doar atunci când eşti gata, mai ai un pic, să omori pe cineva, atunci când eşti prins asupra faptei. Naivităţi! Astăzi cătuşele sunt în strânsă legătură cu camerele de laut vederi. Nu se poate face o arestare dacă nu sunt pe aproape câţiva ziarişti. Eventual, în locul camerelor de luat vederi, sunt foarte bune şi nişte aparate de fotografiat. Dacă lipsesc şi astea, e musai să fie amânată arestarea. Poporul trebuie să vadă că se arestează, că se lichidează corupţia-n ţară, nu se stă cu mâinile în sân. Nu cred că îşi doreşte cineva din ţara asta ca România să devină stat poliţienesc. Dar din câte văd că sclipesc pe micile ecrane, sau tocmai de asta, parcă spre acolo ne-ndreptăm.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
