Aleşii noştri, ca brazii, cu reforma pe piept, şi-au mărit pe furiş salariile. Era şi momentul. Pe fondul unei creşteri economice de sus în jos şi în aşteptarea mişcărilor sociale, mândriile neamului au ales, iată, după atâta vreme, schimbarea. Că e vorba de schimbarea salariilor, asta are mai puţină importanţă. Cu riscul de a mă repeta trebuie să spun că pentru a face acest lucru, parlamentarii, chiar dacă se enervau, nu găseau un moment mai bun. Adică exact atunci când încrederea oamenilor în Parlament începuse să atingă nişte cote ameţitoare. În sensul că te uitai la ele şi de mici ce erau (cotele), observându-le cu mare greutate, te apuca ameţeala. Contează pentru ei sărăcia în care se zbate poporul, nevoile acestuia? Nu contează, important e să le fie lor bine şi la iarnă cald. Sau poate că se împotmolise reforma, poate că se împotmolise relansarea luptei împotriva corupţiei şi trebuia să existe un nou avânt, un nou suflu, o nouă salarizare. Sfidare, de trei ori sfidare, asta reprezintă “gestul” de mărire a salariilor. E ceea ce aşteptau oamenii în prag de iarnă, când sunt din ce în ce mai mulţi cei care doresc debraşnarea apartamentelor de la apa caldă. La mulţi ani şi la mulţi bani!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
