Campionatul nostru de fotbal devenise interesant. Mai mulţi ca niciodată în ultima vreme, oamenii au început să ia drumul stadioanelor. Nu s-a mai întâmplat acest lucru dinainte de ’90, când fotbalul rămăsese una din puţinele bucurii pe care le mai aveam în acea vreme. Sunt mai tentat ca oricând să chem la emisiunea pe care o fac la ANTENA 1 antrenori de fotbal, jucători, oamenii săturându-se cred de atâta politică, şi ce politică! Meciurile spectaculoase, fotbalul jucat, tensiunea menţinută în multe partide până în ultimul minut de joc şi, nu în cele din urmă, lupta pentru titlu dintre Rapid şi Steaua, ei bine, toate acestea au făcut ca schimabrea primului ministru să treacă aproape neobservată. Chestiune care, în mod normal, ar fi făcut să vuiască oţarăîntreagă. În acelaşi timp, în marile cotidiane, fotbalul a ajuns pe prima pagină, lucru care nu se mai întâmplase de la participarea României la Campionatul European dinAnglia. Trebuie să mărturisesc că eu, un fost mare microbist, susţinător până la lacrimi al Universităţii Craiova, nu mai fusesem pe stadion de ani de zile, însă toate cele spuse mai sus m-au făcut din nou să mă aflu în tribune. Şi a venit ultima etapă, cu meciurile de laCraiovaşi Cosntanţa. Toată frumuseţea fotbalului de până atunci s-a dus dracului. Se pare că suntem condamnaţi să trăim peste tot înţaraasta - în politică, în justiţie, în fotbal – cu sentimentul mocirlei. În fotbal după meciul decampionatU.Craiova-Rapid, vom afla dacă sentimentul respectiv, ne va trece peste cap.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
