Se strânge laţul imaginii

06 Aug 1997
Se strânge laţul imaginii
Scriam ieri că, în timpul unei întâlniri dintre filiala PUNR Mureş şi Emil Constantinescu, preşedintele tururor românilor, ca să zic aşa, le-a spus invitaţilor săi că are telefon direct cu Chirac şiClinton. Subiectul merită întreaga noastră atenţie de care putem fi în stare. Pentru început, ca să înţelegeţi mai bine importanţa “telefonului direct”, vă voi arăta cum decurge o astfel de covnorbire, cu preşedintele american de exemplu: Emil Constantinescu: “Alo Bill, sunt eu Emil!”; “Bill Clinton: “Alo, cine e la aparat?”; Emil Cosntantinescu: “Eu sunt, Emil Constantinescu!”; Bill Clinton: “Cine e? Tu eşti Emil?”; Emil Constantinescu: “Da, eu sunt!”; Bill Clinton: “Tu erai, bată-te norocul, am crezut că e Nelson Mandela!”; Emil Constantinescu: “Nu, nu, eu sunt!”; Bill Clinton: “Cine adică?”; Emil Constantinescu: “Eu, Emil Constantinescu!”; Bill Clinton: “Care Emil Constantinescu?”; Emil Constantinescu: “Preşedintele României”… Bill Clinton: “Care România, păcatele mele?”… În acest moment covorbirea telefonică se întrerupse. Din prea mult exces de zel, Costin Georgescu, directorul SRI, încercând să dea cât mai multă “fidelitate” convorbirii, tăie firul. Poate împins de la spate întrucâtva şi de Virgil Măgureanu. Domnule preşedinte Emil Constantinescu, iertaţi-mă, nu interesează pe nimeni când se aşază la masă, că dvs. aveţi fir cu Bill Cinton. Dvs., în  cel mai rău caz, trebuie să aveţi fir cu cetăţeanul de rând, cu oamenii, cu ţara. Vorbeaţi zilele trecute de reforma economică a Guvernului Ciorbea, reformă ce a dat ortul popii înainte de a fi botezată. Cică n-ar fi început, spuneaţi dumneavoastră. Vă spunem asta din prima zi de când a fost instalat Guvernul Ciorbea, şi v-aţi făcut că plouă. În România nu se poate  guverna cu imaginea. Imaginea nu ţine de foame, imaginea nu bagă-n traistă, nici Dumnezeu măcar, imaginea nu restructurează, imaginea nu privatizează. Laţul imaginii, vorba profesorului Traian Tomescu, se strânge! Guvernul ăsta s-a spânzurat singur. Dar dvs. ce aţi făcut? L-aţi arestatpe Miron Cozma! Sigur, trebuia arestat! N-aţi scos  însă nici o vorbuliţă atunci când Legea Investitorului român a fost aruncată la coş, atât de parlamentari, cât şi de guvrnanţi! N-aţi intervenit atunci când Ordonanţa 22 a fost “băgată” peuşadin dos. Domnule preşedinte, nici eu şi nici altcineva nu l-am numit prim-ministru pe Victor Ciorbea. Vreţi,nu vreţi, trebuie să vă asumaţi guvernarea Ciorbea. Ea a existat, există în regimul Constantinescu. Cele câteva intervenţii salutare pe care le-aţi avut nu rezolvă fondul problemelor din România. Suflecaţi-vă mânecile, lăsaţi concediile şi apucaţi-vă de treabă, până nu e prea tărziu. În ceea ce priveşte liniştea de care ar avea nevoie România  până-n toamnă, aveţi dreptate: e nevoie de linşte. Însă, vă reamintesc că şi Ion Iliescu a avut nevoie de linişte. Şi a căpătat-o! În noiembrie ’96! Se poate aşterne o linişte peste România, dacă lucrurile vor merge tot aşa, mult mai devreme decât vă aşteptaţi dvs. Nu va fi nevoie să aşteptăm anul 2000.

Bună dimineaţa domnule preşedinte!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră