Scuze, comentarii!

Alegerile locale au scos la suprafaţă aspecte la care, sincer, nu mă aşteptam. Câţiva dintre candidaţii la Primărie care au obţinut procente mici au arătat că nu ştiu să piardă. Varujan Vosganian, cel cu mâinile curate până la cot, de exemlu, a început să dea vina pe electorat. Cică a fost o greşeală că oamenii au votat PDSR, că el era cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai şI cel mai. Domnul Vosganian n-a putut să vadă, din nefericire, tocmai demagogia domniei sale. În loc să-i felicite pe cei care au ajuns în turul doi şI să mulţumeacsă celor ce i-au dat votul, Varujan Vosganian a început să tragă în toate părţile. Jalnic mod de a se comporta după ce a pierdut o bătălie pe care, hai să fim serioşi, o pierduse înainte de a o începe. Îmi pare rău că trebuie să spun, partidul domniei sale este o creaţie artificială, de laborator ambulant, un partid făcut la unpahar de vorbă, intelectual. Nu poţi să vii să impui populaţiei un partid dacă nu cere, nu simte nevoia apariţiei unui astfel de partid.  E ca şi cum ai încerca să pui un altoi de viţă-de-vie pe tulpina unui stejar. Înfiinţarea unui partid vine în întâmpinarea unei stări  de spirit a populaţiei, unui nivel de aşteptare, mai ales în cazul unui partid de dreapta. Nici domnul Chiriţă nu ştie să piardă, însă domnia sa e de înţeles având în vedere faptul că înaintea campaniei electorale era unul dintre favoriţi. După ce s-au închis urnele şi  numărătoarea voturilor arăta un scor foarte străns între dumnealui şI candidatul PD, Traian Băsescu, acesta din urmă având chiar un uşor avantaj, Cătălin Chiriţă declara că e deja în turul doi.  Asta în timp ce Traian Băsescu punea preznenţa sa în finală sub semnul întrebării: “Dacă voi ajunge în turul doi...” Dar şi mai penibili sunt analişti care se dau de ceasul morţii să “argumenteze” înfrângerea CDR. Cică n-au votat ăia care trebuia, că era pea cald afară, că ăia care au votat pentru ţărănişti n-au găsit urnele ş.a.m.d. Penibil! Nu ştiu să piardă, asta e!