Scrisorile lui Eminescu

Într-o ţară zguduită zilnic de scandaluri, care mai de care mai hilar, vestea că au fost descoperite  93 de scrisori  necunoscute pe care Mihai Eminescu le-a adresat la sfârşitul secolului trecut, între anii 1879-1883, Veronicăi Micle, vestea, spuneam, a trecut  aproape neobservată. Sau, mai bine zis, a fost înăbuşită de mizeria zilnică, de vestea că nu ştiu care bancă a fost pusă pe butuci, de vestea că nu ştiu care ordonanţă a  scos mii de oameni în stradă. Ei bine, marele eveniment al descoperirii celor 93 de scrisori pe care Emienscu le-a trimis Veronicăi Micle – plus 15 scrisori ale Veronicăi Micle către Eminescu – n-a scospe nimeni în stradă. A scos, în cel mai bun caz, dintr-o lungă monotnoie revistele literare, care s-au grăbit să trateze aşa cum se cuvine marele eveniment. Cum era şi firesc, publicarea scrisorilor într-un volum apărut la Editura “Polirom” a  născut vii polemici între cei care consideră tipărirea scrisorilor ca fiind o impietate şi cei care văd în redarea scrisorilor către marele public o iniţiativă excelentă. Bineînţeles, în această polemică, cele două tabere, ca să zic aşa, şi-au aruncat deja cuvinte grele, reprezentanţii lor făcându-se unii pe alţii ba detractori ai lui Eminescu, ba lipsiţi de gust, ba lipsiţi de inteligenţă ş.a.m.d.  Această fermentaţie nebună cauzată de scoaterea la iveală a scrisorilor lui Eminescu adresate Veronicăi nu numai că este un mare eveniment, poate al anului, dar această descoperire se poate constitui în redeşteptarea vieţii literare de la noi. Prilejul este absolut extraordinar pentru trezirea lumii literare. Cătălin Ţârlea a realizat deja, pe TVR 2, o emisiune excelentă pe această temă cu păreri pro şI contra publicării acestor scrisori, păreri pro şI contra  valorii lor literare.
Capitalismul nu înseamnă doar luptă politică, greve şi demonstraţii, bănci şi fonduri mutuale prăbuşite, doar vedete ale divertismentului, capitalismul înseamnă şi o viaţă literară cu poeţi şI prozatori dominând scena pulică chiar cu preţul scandalului. Mi-e dor de un “scandal”  între scriitori car să ţină prima pagină a ziarelor. Scrisorile lui Eminescu adresate Veronicăi Micle înseamnă un mare eveniment, dar şi un excelent prilej pentru ca literatura şi slujbaşii săi să-şi recâştige în cetate locul pe care l-au avut odinioară. O lume în care poeţii ţin prima pagină a ziarelor este lumea la care visez, o lume la care ar trebui să visăm cu toţii, o lume mai bună şI mai frumoasă.