Cum s-o-ntoarce, cum s-o drege legea învăţământului, numai PNŢCD şi UDMR ştie. Şi mai ştie şi domnul Pruteanu, care de câtăva vreme a devenit purtătorul de cuvănt al PNŢCD în acest caz. Ce le este frică liderilor ţărănişti să le spună verde-n faţă omologilor săi udemerişti, hop apare domn’ Pruteanu şi le taie macaraoana la alde Bela sau Frunda. Până acum, a câştigat senatorul PNŢCD. Şi bine a făcut! Până acum, noi, cei mulţi, am asistat la certurile de şcolari dintre PNŞCD şi PD. Acum a venit rândul PNŢCD – UDMR: ba mi-ai luat creionul şi te spun mămicii, ba mi-ai luat locul în bancă, ba mi-ai şutit coperta de la carte. Care carte? – par a întreba ce-i din UDMR… Cum care carte? – par a se face că răspund cei din PNŢCD… De la cea de geografie şi istorie – zicem noi. UDMR răspunde: Cum să furăm noi coperta, când noi nici n-am înţeles ce scrie pentru că e scris în româneşte?
Camla asemenea schimb de replici se situează discuţiile în divergenţă dintre cele două partide aflate la guvernare. Liderii PNŢCD trebuiau să-şi dea seama încă de la început că udemeriştii vor cere astfel de lucruri. Şi că nu vor accepta niciodată nimic pe bucăţele. Au început cu plăcuţele bilingve. Au continuat cu legea învăţămăntului. Şi vor prelungi agonia, după ce vor tremina cu primele două, cu autonmia. Fie ea culturală, teritorială sau de ce natură o mai fiind ea. Lucruri vechi, pe care UDMR le-a trâmbiţat şi în guvernarea trecută. Deosebriea constă în faptul că, în zilele noastre, aceste cereri au izbândă de reuşită. Pentru că, până una alta, UDMR ne guvernează. Deocamdată!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
