N-aş fi crezut că după virulenţa cu care după 1989 oamenii s-au aruncat în politică vom ajunge, la aproape opt ani de la Revoluţia din decembrie, să auzim la fiecare colţ de stradă o frază ca aceasta: “M-am săturat de politică”. Sila cu care priveşte populaţia politicienii vine fie din prestaţia proastă a acestora pe scena politică, fie din faptul că, cele mai multe din doleanţele lor au rămas la acelaşi stadiu, de speranţe. Absenteismul la alegeri, dar mai ales procentul scăzut ce arată interesul cetăţeanului simplu faţă de cei ce fac o politică sau alta, vine tocmai din faptul că poporului român i-a lipsit vreo 45 de ani o cultură politică autentică. Pe cetăţeanul român îl interesează mai mult cât costă kilogramul de carne, de roşii, cât mai costă o pâine sau un litru de lapte. Poporul român era un popor ospitalier. Sărăcia l-a făcut să uite întrucâtva de această latură care îl definea de la daci încoace. Când îi treci pragul, românul te întreabă din politeţe cu ce să te servească. Şi tot din politeţe, tu îi răspunzi că nu doreşti nimic. Deşi în pragul oricărui tip de alegeri, programuele electorale se îmbulzesc în a-ţi prezenta cum, dar mai ales cât va creşte nivelul de trai al populaţiei, o dată cocoţaţi pe scaunul puterii, mulţi din cei ce s-au aşezat se gândesc numai la sine. Este o problemă spinoasă la care politicienii noştri ar trebui să se gândească foarte serios. Şi anume că populaţia Româiei îşi pierde rând pe rând definţiile care îi pecetluiau calităţile. Şi ar fi mare păcat.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
