Sârma şi sportivul, cascada şi avuţia naţională

Vă spuneam ieri că preşedintele Constantinescu a comparat situaţia României cu aceea a unui sportiv care traversează cascadaNiagarape o sârmă, purtând în braţe avuţia naţională. Declaraţie făcută după “succesul deplin” al vizitei dinCanada. E ciudat că preşedintele îşi califică singur vizita având în vedere că lăudătorii domniei sale n-au murit, ci dimpotrivă sunt foarte vioi, ca să nu spun agresivi. Dar hai să revenim laNiagarapreşedintelui. Cred că de la povestea “călugărului Vasile” încoace, Emil Constantinescu n-a mai spus ceva la fel de interesant. Pe ce mă bazez? Pe cuvintele folosite de domnia sa, cuvinte folosite foarte rar de politicienii români: cascadă, sârmă, purtând în braţe. Poate că mă hazardez când spun că nici măcar poeţii n-au avut curaj şi nici rimă pentru a folosi astfel de cuvinte, exemplulNiagaranu cred că mai are nevoie de vreun comentariu. Cred, nu dau cu parul, că pentru frumuseţea frazei domnul preşedinte putea să spună despre sârma pe care traversează sportivul purtând în braţe avuţia naţională că este ghimpată. Adâncimea spuselor dădea în acest caz o semnificaţie aparte declaraţiei domnului preşedinte. Care preşedinte face parte din avuţia naţională purtată în braţe de sportivul care traversează cascadaNiagarape o sârmă. Atenţie, sportivule!

Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ