Mi-a stat ceasul în loc ieri când am citit în “International Herlad Tribune: o notiţă prin care cititorii fideli ai acestei gazete erau informaţi de Agenţia Reuters cum că: preşedintele Ungariei, Emil Constantinescu, l-a numit pe creştin-democratul Radu Vasile în funcţia de prim- ministru”. M-am frecat la ochi şi am citit încă o dată. Era “corect” ceea ce vedeam: deşi ştirea era transmisă de la Bucureşti, capitala României şi se vorbea despre Emil Constantinescu, totuşi domnia sa devenise conform notiţei, preşedintele… Ungariei! Şi mi-am zis atunci: dacă dl Solana s-a arătat la penultima sa trecere prin România fericit că se află la Budapesta, de ce n-ar fi şi Emil Constantinescu preşedintele Ungariei? Numai că pe domnia sa îl desemnează Reuters şi-l publică “International Herlad Tribune”. Şi numai ce cu o zi înainte amintitul cotidian îşi informase corect cititorii despre desemnarea lui Radu Vasile drept candidat din partea PNŢCD la funcţia de premier al României! Pentru că pumnii luaţi în barbă de România în utlima vreme au fost mulţi şi la nivel înalt, vreau să fac şi eu o întrebare: la ce bun să ne tot lovim cu cărămida în piept pentru făurirea imaginii României în lume, când pentru ei ori România ori Ungaria tot aia este? La ce bun ne trimitem soldaţii în exerciţii NATO, când fax-urile cu felicitări şi mulţumiri iau calea Budapestei? Cum să mai cerem integrarea în structurile europene şi euro-atlantice, vrem să-i zăpăcim de tot pe bieţii “intelectuali”şi să creadă că Ungaria vrea să se itntegreze de două ori în acelaşi loc. De ce atâta risipă de timp, nevoi şi bani când rezultatele sunt zero absolut?
Aveţi de gând să schimbaţi ceva, domnilor, sau trebuie să mă obişnuiesc cu ideea că locuiesc în Bucureşti,ţaraUngaria?
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
