Revolta păgubiţilor de la Fondul Naţional de Investiţii continuă, luând diferite forme de manifestare. Strigătul lor se face auzit, în ciuda guvernanţilor care fie nu-i aud, fie îi trimit la plimbare, spunându-le că statul nu le poate da nici un ban. Poziţia Guvernului în această chestiune e strigătoare la cer. Despre felul în care încearcă reprezentanţii statului să-şi ascundă responsabilităţile în cazul FNI am scris şi altădată. Prin folosirea CEC-ului, o instituţie solidă şI credibilă a statului, oamenii au fost induşi în eroare, investindu-şi banii la FNI fără nici o tresărire, fără să se gândească o clipă că şi i-ar putea pierde. Ba, mai mult, contractul dintre FNI şI CEC prin care se garanta restituirea banilor de către instituţia statului nu este deloc nul cum vor să acrediteze ideea guvernanţii noştri. Oamenii n-aveau de unde să ştie că acest contract a fost semnat doar de preşedintele băncii şI nesemnat de nu ştiu cine. Oamenii ştiau de existenţa contractului, de garantarea banilor pe care-i depuseseră şI cu asta-basta. Ca să numai vorbim de ordonanţa de urgenţă a Guvernului prin care celor disponibilizaţi li se condiţiona plata întregii sume compensatorii de depunerea acesteia la un fond mutual. De asta n-au dreptate cei care vorbesc de riscul pe care şi l-ar fi asumat oamenii când şi-au depus banii la FNI. Dacă şi-ar fi depus banii la un fond oarecare, aşa cum au făcut mulţi alţii, la un fond în care să nu fie implicate instituţii ale statului, atunci, într-adevăr, puteam vorbi de riscul investitorului. De-asta cred că revolta păgubiţilor este îndreptăţită şI că va continua şi va lua amploare, pentru că oamenii au dreptatea de partea lor. Iar acest lucru le dă puterea de a merge până la capăt. Guvernul să facă bine şI să le rezolve problema financiară, să nu mai tragă de timp, să-i aburească, sperând că trecerea timpului va rezolva problema de la sine. N-o să fie aşa!