Primul ministru a ajuns la concluzia, după lupte “seculare”, că o remaniere este necesară. Sigur, mai bine mai târziu decât niciodată, însă nu trebuia să treacă atâta timp ca să-ţi dai seama că unii miniştri n-au nici o legătură cu funcţia ce le-a fost oferită de dragul coaliţiei, de dragul algoritmului. Ei ar fi trebuit schimbaţi – dacă nu de a doua zi – măcar după prima lună. Asta dacă trăiam într-oţarănormală, unde dacă ai greşit grosoloan ca ministru eşti schimbat automat. La noi lucrurile stau, însă, niţel mai complicat. N-ar fi fost schimbat vreun ministru, în primul rând datorită imaginii. Înlocuirea unui ministru în primele şase luni de guvernare ar fi şifonat imaginea Guvernului în aşa hal încât nici buldozerul luptei anticorupţie n-o mai îndrepta. În al doilea rând, cum se putea schimba un ministru al partidului democrat, de exemplu? Ar fi ieşit tărăboi, ce putea duce la destrămarea coaliţiei, la alegeri anticipate şi Dumnezeu mai ştie la ce. Aşa că s-a preferat mersul pe burtă, cot lângă cot, al partidelor ce alcătuiesc coaliţia. Bine, veţi spune, păi dacă nu s-au putut schimba miniştrii atunci, cum se va putea face acest lucru acum? Nimic mai simplu: se ia un ministru slab de colo, câte doi de dincolo, câte trei de dincoace, adică se adună la un loc mai mulţi miniştri slabi dar buni de schimbat şi Guvernul e gata de remaneire. Ca şi la alcătuirea Executivului şi la remaniere se va folosi algoritmul. Algoritm am votat, algoritm mâncăm, algoritm vom avea şi de acum încolo.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
