Înfrângerea surprinzătoare suferită de Marcel Ciolacu chiar merită povestită și nepoților nepoților noștri! Ei bine, prea sigur de primul loc în turul întâi, în vreo douăzeci și trei de fiefuri județene s-ar fi hotărât la nivel central ca, după ora 15, unii susținători pesediști să pună ștampila pe buletinul auriu al simionului. Zis și executat, totul era în grafic, Ciucă și Lasconi fiind departe de buzoian. Mai târziu, pe la ora 17, consternare totală: „Cresc vertiginos Lasconi și Georgescu, fraților! Iar Simion scade !”. „Votați cu Georgescu, nu cu George !” s-a schimbat ordinul de la Kiseleff. A doua zi, dimineața, premierul a simțit că-i fuge pământul cotrocenist de sub picioare, visul său se năruise definitiv. Ce-și face omul cu mâna lui…
*
Țara ardea, iar Victor Vlase, șeful SIE, se plimba pe la raliuri de Formula 1. În interes de serviciu, ni se comunică oficial. Degeaba, useriștii nu-i dau crezare și îi cer demisia în toiul unei campanii pornite dintr-odată chiar la anunțul anulării alegerilor prezidențiale. Ce coincidență ! exclam atent la nuanțe. Să-l fi supărat pe perdantul cu obraji trandafirii, altminteri prietenul său, care se bazase și pe sprijinul lui în scrutinul electoral? Să-i fi scăpat din mână preahulitul frâiele sistemului păstorit ? Că o eventuală defectare nu iau în calcul, exclus! Nu că și voi vă gândiți la asemenea scenarii?
*
„Rezerviștii de toate gradele și armele și activii din armată au triumfat, ei l-au ales pe Georgescu!” susțin destui cu obidă. Așa o fi, n-am informații nici într-un sens, nici în altul. Să urmeze mici sau mari cutremure în Serviciile Secrete? Căci favoritul lor, Marcel Ciolacu, s-a pulverizat. Altminteri, ce, rezerviștii nu-s și ei români ?
*
Deși pe poziția a doua pe listele liberalilor din Ilfov, Varujan Vosganian a ratat nescontat intrarea în parlament. Geaba cazna de a-i fi îndreptat generalului Ciucă ciornele romanului de capă și spadă, cartea sorocită să-l împingă pe pârâtul autor la Cotroceni… Eșecul pomenit e, mă încăpățânez să sper, în beneficiul literaturii, săracă în memorii ale trăitorilor avizați ai „capitalismului de cumetrie” și-ai „democrației originale” din vatra carpato-danubiano-pontică. „Varujan Vosganian / Ne-a băgat gazul metan !” scandau cândva giurgiuvenii în parohia cărora candida prozatorul. Mi-am adus aminte de lozinca respectivă în timp ce lecturam cu încântare ultima-i ispravă romanescă - Dublu autoportret: memoria unei zile. Fără să vreau, mă întreb când va mărturisi ex-ministrul și alte întâmplări din viața sa politică ori parlamentară. De pildă, cum a fost cu legea lobby-ului , copiată integral după cea americană și înaintată spre control ambasadei tutelare, care a avizat-o favorabil. Cu toate astea, nefericitul Zgonea, starostele pe atunci al Camerei Deputaților, a retras-o de la dezbateri, stârnind stupoare în cercurile inițiatorilor. Motivul? Primise telefon de la aceeași oficină străină că legea nu-i bună, că nu se poate aplica în România !!? Te cred și eu, ar fi dispărut infracțiunea de trafic de influență, un instrument letal în igienizarea scenei politice și economice de personajele indezirabile „partenerului strategic”… Sau ne va lăsa să așteptăm încă treizeci și cinci de ani, ca în cazul scrierii zilei de 22 decembrie 1989?
*
Suntem de râsul curcilor, vericilor! Mercenarii de presă melițează continuu despre alți mercenari ! Ăi dintâi s-au învechit în năravul ce le-a adus un trai de huzur, fără a-și risca în vreun fel viața. Doar conturul moral, însă ăsta e ultimul moft pe care-l iei în calcul când te hotărăști să devii ziarist. Versatilitatea e zeul la care te închini, ce convingeri proprii, ce consecvență și demnitate, rahat ! Azi îl înjuri, mâine îl pupi, trăiască independența presei și dreptul ei la liberă exprimare! Ăilalți mercenari sunt aidoma gladiatorilor de altădată, își pun la bătaie corpul și viața în schimbul arginților. Niște bărbați a căror meserie este riscul, o permanentă provocare. Inșii ăștia au existat și vor exista dintotdeauna, numai că ei n-au beneficiat de o expunere mediatică până să-i scoată din anonimat haiducul Călin. O diversiune de-a dreptul comică, s-o recunoaștem deschis! De aceea, visez copilărește la o confruntare între cele două cete de mercenari, în curtea Palatului Parlamentului, mai precis sub ferestrele Curții Constituționale, vegheate tănăsescian de dârza Livia Stanciu și compania…
*
Se zvonește că ciolacii și bolojanii s-au tocmit să împingă sufragiul prezidențial în primăvară, prin mai. De n-o fi în iunie, la început de vară ! Ca să se mai liniștească gloata mușcată veninos de șarpele suveranist, cică. Timp berechet să se desfacă sacul cu pomeni și măsuri populiste, doar-doar mulțimea o pune botul. Apoi, răstimpul le-ar permite străjerilor siguranței naționale să-i aducă pe calea cea bună pe unii auriști și potiști, după manualul de bune practici utilizat în pulverizarea șandramalei politice patronate cândva de Dan Diaconescu. Un prim succes răsunător al actualei guvernanțe a înviorat mahalaua neaoșă - am fost primiți în Schengen ! Boierii de la Bruxelles, speriați de răscoala sclavilor valahi, ne-au cadorisit deodată cu darul râvnit de decenii în șir… Vizele către El Dorado-ul de dincolo de Ocean sunt și ele o amintire, așa că trai, neneacă! Mda, numa că rumânul are ambâț și cum să se lepede de Georgescu ori de Șoșoacă dintr-odată, cum ?
*
Perplexitate, „pieile roșii” sunt implorate de tovarășii de drum ideologic ai politrucului cunoscut ca accesoriu al propriei batiste să participe cu un candidat comun la prezidențiale!!? Reevaluarea se poartă cu nerușinare în bordelul politic dâmbovițean și cine să-i mai ia în serios pe mușterii, cine? Și din tabăra cu pricina se prelinge murmurul că alesul ar fi autoexilatul Crin Antonescu, astfel încât camaradul său Edi Helvig, întors intempestiv în patrie, să preia formațiunea cu pecete istorică.
*
„Hoitarii” de presă s-au năpustit asupra independentului care le-a stricat sărbătorile păpușarilor și-i caută nod în papură. Seară de seară, potăile astea inventează știri senzaționale despre salvatorul din sufragerie, între care apartenența lui la învățăturile leniniste. Pfu, noroc că există Rusia și-n numele ei pot fi linșați public toți dușmanii de clasă!
O nedumerire mă străbate în zilele ce se scurg cu scrâșnire: de ce nimeni nu se arată interesat să descâlcească firele puturoase ale panourilor publicitare închinate ostașului-erou al nației. Căci, din ce discută târgul, recuzita aia de prisos ar fi costat vreo 8 sau 10 milioane de euro, plătite unei firme aflată în insolvență. Deh, sfătuit de marii strategi Rareș Bogdan și Bode, generalul a înghițit gălușca, dar mă întreb moromețian, stârnit de gura slobodă a clevetitorilor, în ce buzunare a intrat paraîndăratul...
*
Theodor Paleologu ar fi, în estimările câtorva, unul dintre viitorii candidați la înalta dregătorie în stat. Mă amuz copios, și replica boierului Bălăceanu Stolnici la o întrunire liberală, convocată în pripă după demiterea ministrului de Externe Mihai Răzvan Ungureanu[1], reverberează și azi: „Auzi, știi care e singura legătură între Theodor și Conu Alecu? Numele, atât!”. Mă feresc de alte comentarii, ar fi de prisos. Punct.
[1] Theodor Paleologu fusese propus, ca înlocuitor al proaspăt demisului, de unul dintre greii partidului, dar mai vârstnicul său coleg i-a retezat-o scurt.
