Războiul ca un show tv

Mi-e teamă că o să ne obişnuim cu războiul. Fie el şi privit la televizor. Dacă mâine, după Irak, o să urmeze Siria n-o să mai mire pe nimeni. Vom vedea trupele americane defilând prin Damasc sau prin nu ştiu ce capitală a lumii, făcând eforturi să nu confundăm imaginile respective cu cele din războiul anterior.
Doamne fereşte să nu transformăm canalele de televiziune în canale de război, să ajungem să căutăm canalul 10 pentru că nu ştiu ce război tocmai se desfăşoară acolo şi apoi să trecem repede pe canalul 7, să apucăm sfârşitul altui război! Vrem, nu vrem, la începutul secolului XXI răbzoiul a luat locul reality-show-urilor, iar ingredientele care fac spectracol şi, totodată, audienţă sunt violenţa, armele de tot felul, tancuri şi avioane de luptă şi moartea.
Nu mai impresionează pe nimeni norii de praf ridicaţi în urma exploziei unei bombe, imaginile cu clădiri devastate.
Acum, în noua eră a tehnologiei, războiului şi televiziunii, telespectatotrii aşteaptă imagini live, în direct, din linia întâi a frontului, imagini preluate de ziariştii de front aflaţi între cele două armate.
Nouă, celor aşezaţi comod în fotoliu, nu ne rămâne altceva decât să butonăm, să alegem războiul care ne oferă senzaţiile cele mai tari, să urmărim cu sufletul la gură cu moartea defilează pe micul ecran ca un personaj de desene animate!