Politica din România se află în mare pericol. Şi asta nu pentru că nu s-ar respecta “jocul” democratic, nici măcar din cauza reformei care e cât p-aci să înceapă. Pericolul vine de acolo de unde nu se aşteaptă nimeni. Poate doar “oracolul din Dămăroaia” într-un moment de luciditate înăbuşită să-şi dea seama de unde vine. Probabil unii dintre dvs. s-au gândit deja că ar veni de la răsărit, de acolo de unde zeci de ani sosi “lumina” Nţţţ! N-au ghicit! Alţii vor spune că lapţii peştelui moţiunii de cenzutră scos din balta lui Ciorbea! Nimic mai fals! Călcâiul lui Achile al politicii româneşti este funcţia, postul, spuneţi-i cum vreţi, de prim-vicepreşedinte. Acest post, care există în majoritatea partidelor politice, reprezintă marele pericol de care vă vorbeam. Numai e la modă bătălia pentru postul de preşedinte al partidului, indiferent care ar fi acela! Această bătălie din partidele noastre nu ţine cont de doctrine, de mamă, de tată, de intrarea în NATO, de americani. Dacă n-ar exista acest post ar fi o linişte în partide de s-ar auzi încercările reformei de a penetra România. Congresul Partidului Naţional Liberal a fost marcat de lupta pentru acest post, noroc că Viorel Cataramă a avut înţelepciunea să se retragă la timp, altfel nu se ştie ce s-ar fi întâmplat. Şi în Partidul Socialist al Muncii au existat şi mai există destule voci care l-au contestat pe cel care deţine acest post. De PDSR ce să mai vorbim? Se anunţă aici o luptă pe viaţă şi pe moarte între Teodor Meleşcanu şi titularul postului, Adrian Năstase.
Dacă n-ar exista acest post în partidele noastre, nu vă faceţi griji, s-ar inventa un altul care să-i ia locul. Păcat că nu există o funcţie de prim-vicepreşedinte al României. Spectacolul ar fi fost complet.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
