Presa instrumentală

De ani buni presa din România se ocupă cu temele date de alţii. N-are mai niciodată subiectele ei, temele ei, ci, dimpotrivă, le primeşte de-a gata şi, fără să stea prea mult pe gânduri, se apucă să le scrie, să le instrumenteze. Să facă, adică, exact ceea ce vor cei care le aruncă pe piaţă. Suntem manipulaţi fără voia noastră, suntem de ani buni instrumentele diferitelor partide sau grupuri de interese. Am acceptat  fără să ne opunem prea tare, ba, în unele cazuri, chiar deloc, să fim instrumente pentru a supravieţui într-o piaţă în care parteneri de întrecere sunt gata să te sfâşie în fiecare secundă. Nu ştiu dacă a sosit şI pentru noi ceasul al doisprezecelea, dar a  sosit timpul să ne trezim. Dacă nu cu toţii, ca să nu fim prea exigenţi cu noi înşine, măcar aceia pentru care conştiinţa n-a ajuns un element de recuzită, de decor. De prea multă vreme suntem scoşi la tablă, luaţi drept nişte elevi naivi, ca să nu zic proşti, care din când în când sunt, culmea, puşi cu genunchii pe coji de nucă. Ne-am săturat! Ne-am săturat de intoxicări, de manipulări, de diversiuni, ne-am săturat de rolurile pe care le-am jucat  fără voia nostră, puşi de cine ştie cine. Gata! Ne declarăm o presă independentă, haideţi să fim! Altfel vom rămâne doar nişte bieţi gazetari angajaţi la nişte ziare în slujba oricui, numai a adevărului nu!