Premierul spectator

Ieri, pe la prânz, liderii coaliţiei apăreau în faţa camerelor de luat vederi fluturând un protocol, un comunicat, că nici nu ştiu cum să-i spun, în care se vorbea de legile care trebuiau susţinute în Parlament şi de revocarea lui Victor Babiuc. Micul amănunt peste care păreau a trece liderii prezenţi, laolaltă cu purtătorul de cuvânt al Guvernului, era că Partidul Democrat nu semnase hârtia. Un mic amănunt care făcea ridicolă apariţia liderilor PNŢCD , PNL şi UDMR. Ridicolă pentru că ea nu rezolva în nici un fel criza, ci  dimpotrivă, o adâncea. Atunci, la ce bun spectacolul cu protocolul şi restul? Aşa, ca să iasă ei basma curată şi să-i acuze pe democraţi că nu vor să voteze nu ştiu care legi. Când întâlnirea, de fapt, trebuia să rezolve problema devenită naţională, spre ruşinea puterii politice, Victor Babiuc. Pentru că tot veni vorba de personajul respectiv, nu mai exista nici o îndoială că acesta  va juca până la capăt cartea lui Emil Constantienscu şi Valeriu Stoica. La ora când scriu aceste rânduri, evenimentele legate de criza din coaliţie sunt încurs de desfăşurare. Democraţii, după ce au fost şantajaţi de liberali, au convocat Colegiul Director, urmând ca în acest for de conducere să se hotărască dacă vor rămâne la guvernare. Poate că la ora la care citiţi aceste lucruri dezonădământul acetsui spectacol jalnic va fi avut loc. Unul  dintre prizonierii acestui război este nemeritat, aş spune, premierul Mugur Isărescu. Acesta  le-a cerut ieri liderilor coaliţiei, sătul de tragi-comedia desfăşurată de trei săptămâni  încoace, să definească rolul pe care trebuie să îl aibă un premier independent în cazul crizelor politice. Vi-l spun eu, domnule prim-ministru: acela pe care-l au şi cetăţenii simpli, milioane ai acestei ţări, acela de spectator.