Practic, n-o să-ți vină să crezi

Klaus a fost demascat. Carmen este, efectiv, devastată. Ahmed și Jamila sunt doi tineri sirieni proaspăt căsătoriți care, ca și alte sute de mii de conaționali, au fost nevoiți să-și părăsească țara. Drumul spre Europa a fost deosebit de greu.

Ca să ajungă la nemți, aflaseră că trebuie mai întâi să treacă pe la unguri. Distanța pe mare au parcurs-o cu o cameră de tractor. Pe uscat au fost nevoiți să schimbe trei mașini frigorifice. În prima, care transporta carcase de porc, au crezut că au ajuns în Iad. În frigul celei de a doua, plină cu coaste de berbecuț, au fost convinși că sunt la schi la Zel-Am-See.

În ultima, fiind goală, s-au simțit ca acasă. Destinul i-a purtat pe Mediterană, apoi au plutit pe Egee și-n final au traversat Marea Neagră, coborând pe țărm, la Mangalia. Aici, norocul le-a scos în cale un musulman de-al lor, tătar din Medgidia, care le-a explicat de-a fir a păr cum să ajungă la unguri și apoi la nemți.

Urmând indicațiile primite, Ahmed și Jamila s-au trezit ’’la unguri’’, undeva în județul Harghita. Pentru o masă caldă, localnicii le-au pus căte o drujbă în mână și le-au ordonat să defrișeze doi munți. Abia după ce au retezat și ultimul brad, au fost urcați în trenul care-i putea duce la nemți.

Au coborât, exact cum li se spusese, în gara Hermanstadt. Erau fericiți și, după ce au sorbit puțină apă de la o țâșnitoare, i-au mulțumit Celui de Sus pentru șansa la o nouă viață. Întâmplarea a făcut ca, rătăciți pe străduțele frumosului burg german, să intre în contact cu un neamț înalt, blond și zâmbitor care, după cum era asaltat de mulțime, părea un om bun.

Jamila, femeie hotărâtă, și-a făcut curaj și a cerut ajutor acestui om. Klaus Iohannis, căci chiar despre dânsul este vorba, stânjenit de situație și obligat, parcă, de fanii care așteptau o reacție specială din partea lui, i-a luat pe cei doi refugiați la el acasă.

Doamna Carmen, pe care au găsit-o corectând niște teze, s-a dovedit din prima clipă o gazdă minunată. I-a dat Jamilei o rochie d-aia scurtă, de-a ei. Jamila fiind însă ceva mai scundă decât prima doamnă, rochia îi acoperea suficient de bine genunchii ca să scape de criticile dure ale designerilor autohtoni.

Ahmed a primt de la Klaus o trusă de scule și două manuale de Fizică, după care li s-a transmis pe Facebook în ce cameră vor fi cazați și ce au de făcut. În scurt timp, tinerii sirieni s-au adaptat atât de bine stilului de viață nemțesc încât, dacă nu-i cunoșteai, jurai că-s născuți, crescuți și educați în Germania.

Dimineața primeau ordinele pe rețeaua de socializare după care, până seara târziu, aveau grijă de toate cele șase case ale familiei.’’Vezi, Jamilo, de ce am vrut eu să ajungem în Germania? Pe lângă nemții aștia bogați, putem trăi și noi omenește. Ceea ce nu ar fi fost posibil într-o fostă țară comunistă’’, îi amintea adesea Ahmed, iubitei sale Jamila.

Toate bune și frumoase până într-o dimineață când, aflați fiind la cumpărături în piață, celor doi li se fură portofelele.

’’Ehei, numai niște emigranți estici puteau să ne facă una ca asta, Ahmedule. Musai trebuie să-l rugăm pe Herr Klaus să ne bricoleze din lemn o moschee în curte, ca să alungăm Răul’’, zise Jamila abătută, și-o luară împreună înapoi spre una dintre case.