Poporul de incercare

Ideea cu Parlamentul unicameral e veche. Daca imi aduc bine aminte, ea a aparut inca de la inceputul anilor ’90. Imediat ce primul Parlament bicameral incepuse sa functioneze. Exista puncte de vedere pro si contra Parlamentului unicameral si, pentru a intelege mai bine ce inseamna acest sistem, ziarul nostru de astazi a dedicat nu mai putin de patru pagini subiectului respectiv. Asta, in primul rand pentru cititorii nostri, dar si pentru toti cei care isi dau cu parerea despre acest sistem parlamentar fara sa aiba habar ce inseamna. Pentru cei mai multi dintre aceia care emit pareri savante despre subiectul cu pricina e suficient faptul ca presedintele Traian Basescu este adeptul acestui sistem, pentru ca ei sa fie impotriva. In general, scena romaneasca este orice altceva, mai putin o dezbatere de idei, principii, concepte, strategii, solutii s.a.m.d. Asa-zisa dezbatere inseamna de fapt o confruntare a orgoliilor, a frustrarilor, a intereselor de tot felul, a antipatiilor si a subiectivismelor.  

Necunostinta este primul argument intr-o dezbatere nationala pe plaiurile mioritice. Mana-n mana cu antipatia, dezbaterea, transformata de cele mai multe ori in scandaluri, e apa de ploaie. Nimeni n-asculta pe nimeni, toata lumea injura pe toata lumea, toti au dreptate inainte de a-i asculta si pe ceilalti. Si cei care participa la aceasta, chipurile, dezbatere nationala sunt, cum altfel, in primul rand politicienii romani, mai-marii zilei si ai noptii. Martor chinuit la acest spectacol sexy si nu mai stiu cum, ca de altfel in toti acesti aproape, de acum, 16 ani de tranzitie, poporul. Poporul roman, ca sa nu fie vreo confuzie, transformat in popor de incercare. Cobaiul tuturor experientelor mai mult sau mai putin democratice si de aceasta data poporul, cu tot cu referendumul propus de presedinte, are rolul de pacient. Experienta cu unicameralul, pana la urma, se va face tot pe spinarea noastra, poporul de incercare.