Până săptămâna trecută habar n-aveam de existența lui Richard Coudenhove Kalergi. Ca mine sunt mulți, majoritatea. Ignoranța noastră este atent planificată de la centru, să nu cumva să înțelegem lumea în care trăim. Cineva mi-a trimis un material despre individul cu pricina. Apoi am căutat alte informații, voiam să aflu cine-i cu adevărat omul acesta. M-am edificat, oarecum. Tipul s-a născut la 16 noiembrie 1894, la Tokyo, unde tatăl său, căsătorit cu o japoneză, era ambasadorul Imperiului Austro-Ungar. A copilărit în Boemia, în castelul familiei, și a studiat filosofia și istoria la Viena. Personalitate prodigioasă, și-a dedicat întreaga viață ideii europene, fiind părintele multiculturalismului și promotorul Europei unite de azi. A beneficiat de sprijinul logistic al cercurilor masonice și financiare din preajma Casei Albe, prima interesată în formarea Statelor Unite ale Europei. De altfel, la propunerea sa, Odă bucuriei a devenit imnul noii construcții continentale, cu capitala la Bruxelles. În anul 1923 publică volumul Pan-Europa în care pledează pentru o confederație, bazată pe reconcilierea Franței cu Germania, stâlpii preconizatei Uniuni Pan-Europene.
Într-o altă carte, Idealismul practic, contele Kalergi susține că „Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă”. Crezul său a prins rădăcini, de vreme ce în raportul Divizarea populației, dat publicității în anul 2000 de către ONU, se menționează: „Emigranți la schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigraţi până în 2025.” Valul migrator arab din ultimul an n-a fost, așadar, întâmplător, planul fusese urzit demult. Iar în ianuarie 2016, în Grecia s-au înregistrat vreo 68.000 de refugiați din Arabia, dintre care 366 au murit.
Cucerirea Bătrânului Continent s-a întețit, pe fondul celei mai periculoase revoluții din istoria omenirii – „revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului”. Cuvintele îi aparțin, desigur, tot vizionarului personaj, el însuși un metis. Amestecarea semințiilor, evidentă îndeosebi în ultimele decenii, va produce „turma multietnică”, visul oricărei elite conducătoare. Semnele se văd deja – abolirea tacită a democrației statelor membre ale UE, exemplul României fiind cel mai apropiat. Guvernanții sunt impuși de afară, în pofida aritmeticii post-electorale, căci majoritățile se stabilesc nu prin sufragiul liber, ci prin decizia Marilor Cancelarii. Tradițiile și datinile populare se pierd, ca și graiul, ca și sentimentul patriotic, naționalismul este catalogat ca boală rușinoasă, un stigmat. Cetățenii se transformă ușor-ușor în locuitori întâmplători și provizorii ai unui spațiu de care nu-i leagă nimic. Identitatea popoarelor nu mai există, politicile comunitare urmăresc destructurarea statelor independente și suverane. America și-a extins permanent și agresiv dominația, nimeni nu i-o mai contestă astăzi – un actor autoritar și arogant pe o scenă nesigură și înfricoșată. Direct sau indirect – prin organizațiile și organismele pe care le stipendiază -, Administrația de pe Potomac s-a substituit istoriei.
De altfel, Jean Monnet a avut și el o relație delicată cu Lumea Nouă, nereușind să lămurească perioada suspect de largă acordată de o bancă americană, care îi împrumutase o sumă importantă pentru redresarea afacerii derulate împreună cu tatăl său. Oricum am da-o, toate drumurile epocii moderne duc la… Washington. Un fost director al Organizației Mondial a Sănătății, G.Brock Chisholm, declara odinioară: „Ceea ce oriunde în lume ar trebui să se aplice este nelimitarea naşterilor şi căsătoriilor mixte şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică care depinde de o autoritate centrală”. Alt yankeu, Wesley Clark (Comandantul Suprem al forțelor NATO), afirma că „Nu există nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea, iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice”.
Scriitorul israelian Yigal Ben-Nun, ținându-le isonul, e de părere că „Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpul să începem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii și nepoții lor se vor căsători cu veteranii europeni, vor da naştere la metisi și vor schimba demografia țărilor. Europa va fi complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi”.
Coreligionarul său, Rabinul Baruch Efrati, este și mai categoric: „Evreii ar trebui să se bucure de faptul că europenii creştini își pierd identitatea ca o pedeapsă pentru ceea ce ne-au făcut timp de sute de ani. (…) Noi nu vom ierta creștinii din Europa care ne-au sacrificat milioane de copiii, femei şi bătrâni evrei… Nu doar în recentul Holocaust, dar şi de-a lungul generațiilor, în mod consecvent, caracteristică constanta a creștinismului ipocrit. (…) Acum, Europa îşi pierde identitatea în favoarea altui popor și a unei alte religii și nu vor mai fi nici resturi și nici supraviețuitori ai impurităţii creștinismului care a vărsat mult sânge şi va putea astfel să-şi ispăşească păcatele. (…) Creştinismul este o idolatrie şi are tendinţa de a distruge viaţa normală a unui om (…) pe când islamismul este o religie care interpretează eronat profeții săi, dar este o religie relativ onestă. Aceasta educă oamenii un pic mai mult pentru o viață stabilă în căsătorie și creație, dacă în sufletul practicanţilor există o anumită modestie și respect faţă de Dumnezeu”.
De când am aflat toate astea, privesc altfel în jur, nu mă mai întreb uluit de ce forțele aliate au aruncat în haos țările din Orientul Mijlociu. Era nevoie să se detoneze bomba aceasta cu efect întârziat care este migrația arabă către Europa. Americanii, după ce și-au exersat malversațiunile politice asupra turmei lor multietnice, s-au hotărât să-și exporte modelul și în Europa, așa că planul lui Kalergi pare aproape de îndeplinire. „Copiii lui Kalergi” îi vor substitui pe veteranii europeni puri, în timp ce Angela Merkel și Herman Van Rompuy se fălesc cu… „Premiul European Coudenhove Kalergi”, acordat din doi în doi ani celor care împărtășesc și acționează în spiritul doctrinei kalergiene.
11 februarie 2016
Marian Nazat (www.marian nazat.ro)
