Sfatul meu către un tânăr îndrăgostit

26 Feb 2019 | scris de Marian Nazat
Sfatul meu către un tânăr îndrăgostit

Deunăzi, un tinerel, pe care îl știu de câțiva ani, mi-a mărturisit că s-a îndrăgostit. I-am privit ochii, aveau altă strălucire. Și vocea i se schimbase, și atitudinea, totul ! Parcă era altcineva. O întruchipare masculină a extazului. După ce mi s-a confesat, m-a întrebat, cu sfiiciunea vârstei, ce aș face eu în locul lui. Am șovăit, iar la sfârșit l-am trimis, din Precauție, la Marin Sorescu:

M-am îmbrăcat c-o armură

Făcută din pietrele ce-au rămas

După ce a trecut apa.

 

Mi-am pus o pereche de ochelari

În ceafă,

Ca să pot vedea numai

Cu mintea

De pe urmă.

 

Mi-am protejat

Mâinile, picioarele, gândurile,

Nelăsînd niciun loc liber

Care să poată fi atins de mângâieri,

Ori de alte otrăvuri.

 

Chiar inima din piept

Mi-am acoperit-o

Cu o carcasă de broască ţestoasă

Ce a trăit 800 de ani.

 

Când totul a fost gata

I-am răspuns tandru:

- Și eu te iubesc.

„Dar poezia aceasta, mi-a zis el, e scrisă de un bărbat care poartă  cicatricele  iubirii,  or trupul meu e încă neprihănit și neacoperit cu  vreo platoșă.  Eu vreau să iubesc fără opreliști, cum altuia  nu i s-a mai întâmplat până azi, implor zeii dragostei să-mi otrăvească  fiecare celulă cu desfătări, cu banchete carnale!  Să-mi înflorească sufletul ca o  orhidee revărsată din soare!” Ochii i se înflăcăraseră de-a  dreptul, pârjoleau. Și, ca să mă convingă, a citat dintr-un poet drag mie:  „Dragostea este o nebunie asumată. Dacă nu te scoate din ţâţâni, te strofoci degeaba. E musai nevoie şi de o picătură de ţicneală divină. Sufletului i-e foame de carne, de real.”

 L-am lăsat să-și  savureze euforia clipei. Pășeam greu, abia  trăgeam după mine... carcasa de broască țestoasă. Veche nu de 800 de ani, ci de aproape 60.

 

 

Marian Nazat (www.mariannazat.ro)

Alte stiri din Editorial

Ultima oră