Păgubiţi definitiv

Am scris în neumărate rânduri despre scandalul Fondului Naţional de Investiţii. Scandalul a ţinut la vremea declanşării lui prima pagină a tuturor ziarelor. Subiectul era unul gras, bun de exploatat. Încet-încet, cu toate mitingurie organizate în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din ţară, scandalul s-a stins într-un proces. Un proces pe care justiţia şi reprezentanţii CEC a reuşit să-l amâne la nesfârşit, folosindu-se de fel şi fel de tertipuri avocăţeşti. Scandalul, preluat şi de Parlament, a născut un raport al Comisiei de anchetă care s-a ocupat de caz, raport contestat de PNŢCD şi PNL. Ca să n-o mai lungesc, remarc, nici nu mi-e prea greu, că investitorii FNI deveniţi păgubiţii FNI suntpurtaţi pe drumuri, aburiţi şi batjocoriţi. Cu toată insistenţa lui Alexandru Sassu de a veni în sprijinul lor, Comisia de anchetă n-a făcut altceva decât să declanşeze un nou scandal politic. Aşadar, bătaia de joc la adresa investitorilor FNI continuă. Continuă pentru că, în afară de ei, mai nimeni nu doreşte să se afle adevărul despre FNI, adevărul despre cei care au furat banii depunătorilor. Camenco Petrovici, fostul preşedinte al CEC, nu este decât ţapul ispăşitor, unealta cu care mai – marii zilei şi-au făcut interesele, lăsându-l apoi din braţe. Cazul FNI a  devenit tipic pentru România: oamenii nu-şi mai pot găsi dreptatea sub nici o formă în ciuda evidenţelor care sunt de partea lor. Dreptatea, sub regimul lui Emil Constantinescu şi Dorin Marian, a dispărut. Găsitorului – recompensă!