Poate parea o nebunie ca intr-un an electoral sa dedici un editorial intreg pentru un peste. Dar ce peste? Unul care a insemnat pentru o mare parte a electoratului roman mai mult decat politicienii care freaca bancile Parlamentului de patru, opt sau chiar doisprezece ani.
Romanul, asa cum fu ani buni frate cu codrul, ei bine, tot asa, el a fost si cu hamsia. Si ar fi si-n ziua de astazi daca nu s-ar povesti. Pentru ca nu se mai gaseste. Si nu neaparat pentru ca nu mai are balta peste. Nu exista o "cultura" a pestelui pe litoralul romanesc. Pentru milioane de oameni care vin in vacanta aici, cea mai buna carne de peste e porcul. Deliciile romanului, care se pierd prin codrii care fusera frate cu el, tin de ceafa de porc si sarmalele cu mamaliguta. Pestele e un moft, iar porcul o certitudine. Corpul plin de sorici al acestuia poate fi pus linistit pe tricolor, n-o sa fie niciodata dat jos de acolo, sansa ca sa avem iar o gaura pe steag nu exista. La inceputul anilor ’80, cand hamsia facea 10 lei kilogramul si era din belsug aveai impresia ca era livrata pe piata ca un inlocuitor al carnii de porc. Si poate ca asa si era. Numai ca "hamsia" care se gasea peste tot era orice alt peste congelat, mai putin hamsie. Iata motivul pentru care in mintea romanilor hamsia a fost asimilata multa vreme cu pestele saraciei si foametei noastre. Astazi, hamsia este batjocorita de "negustori" nepriceputi, congelata si apoi prajita in uleiuri rancede si data prin faina, pentru ca-n cele din urma sa fie vanduta ca "hamsie proaspata". In ciuda lor si a umilintelor traite in anii dinainte, hamsia se razbuna astazi, cand nu mai vrea sa intre in plasele pescarilor. Dupa ani si ani de suferinta, dupa ce fratele intru saracie calcanul a devenit o raritate, hamsia redevine ceea ce a fost dintotdeauna, o delicatesa. Nu cred ca exista peste mai bun pe lumea asta decat hamsia proaspata, abia scoasa din mare si aruncata pe plita incinsa. Incepi s-o gusti cu ochii inca de cand sfaraie pe plita. Intanzi mana sa o iei, iti arde buricele degetelor si pana sa zici "ars" ti s-a topit in gura o data cu mamaliga care-i imbratiseaza zeama in cea mai frumoasa, eterna si gustoasa imbratisare. Vinul alb, aproape sec, desavarseste aceasta oda inchinata hamsiei.
