O dramă

Citind interviul dlui preşedinte Emil Constantinescu acordat “Europei libere”, am realizat care e drama sa” omul se ia prea în “serios!” S-a luat în “serios” şi-n '92, când a fost propus pentru prima dată candidatul CDR la Preşedinţie. S-a laut în “serios” şi-n '96, când, întâmplarea a făcut, a devenit preşedintele României. ŞI, mai ales, s-a luat prea în serios după ce a ajuns şef al statului. Domnia sa, bănuiesc, nu şi-a pus niciodată întrebarea dacă este potrivit pentru funcţia asta. ŞI rău a făcut că nu şi-a pus această extrem de simplă întrebare. Pentru că, dacă ar fi făcut-o, era posibil să se sperie şi nu ne mai chinuiam nici noi, nici domnia sa patru ani. Dar ce a fost a fost, cert este că Emil Constantinescu a devenit preşedintele României, postură în care se află şi astăzi. Ba mai mult, domnia sa se pregăteşte să candideze pentru un nou mandat. Ceea ce înseamnă că omul chiar crede în destinul său politic, omul chiar crede că alegerea lui pentru România a însemnat o alegere istorică.  N-a ezitat s-o spună în diferite ocazii.  Niciodată în istorie, declară cu emfază domia sa, România n-a fost mai stabilă ca astăzi, niciodată România n-a avut relaţii mai bune cu vecinii ca astăzi, niciodată... Ce v-am spus eu că se ia în serios! E drama domniei sale, nu vrem să devină şi a noastră! Pentru că România, după aproape patru ani de regim Constantinescu, nu vrea dom' preşedinte, e o ţară al cărei popor se zbate pentru supravieţuirea lui morală, spirituală şi,mai ales, fizică. Faptul că Emil Constantinescu, preşedintele României, poartă nenumărate convorbiri telefonice, cum îi place să se împăuneze, cu Chirac, cu Clinton, cu Solana, Cu Tony Blair nu înseamnă nimic pentru un popor vlăguit, pe cale să-şi piardă până şi speranţa. N-avem nimic cu domnul preşedinte, poate şi după alegerile din toamna asta să vorbească cu cine vrea dumnealui la telefon, dar s-o facă în calitate de simplu cetăţean pentru a smţi pe pielea sa ce înseamnă frecţie la un picior de lemn!