A fost nevoie de o explozie in care au murit si au fost raniti oameni pentru a ne reaminti cine suntem, cum suntem si mai ales unde suntem.
Nu ca n-am fi stiut, numai ca uneori avem iluzia data, culmea, de niste realitati care ne fac sa aspiram la statutul de tara civilizata, ca am devenit altceva decat suntem.
A fost nevoie de un dezastru pentru a ne arata ca este o diferenta de la cer la pamant intre ceea ce vrem sa fim si ceea ce suntem de fapt.
A fost nevoie de o bomba pentru a ne redescoperi toate ranile si cicatricele despre care credeam ca s-au vindecat demult, o data cu trecerea timpului.
A fost nevoie de o catastrofa pentru a afla ca statul de drept, institutii importante ale sale nu exista decat pe hartiile pe care le tot completam si le trimitem pe la Uniunea Europeana, ca haosul legislativ inseamna vid legislativ!
A fost nevoie de un accident de masina pentru a descoperi ingroziti ca-n fiecare zi cand ne aflam pe drum la volanul masinii trece moartea pe langa noi, facandu-ne cu ochiul.
A fost nevoie de o explozie pentru a afla ca ne doare, ca ne doare iarasi nepasarea, indolenta, superficialitatea, reaua credinta, lasitatea de care aveam parte-n fiecare zi, cu care ne obisnuisem, la care deveniseram imuni.
A fost nevoie de o bomba care sa ne trezeasca dintr-o resemnare ce batea intr-un fel de moarte clinica. Pentru ca sacrificiul colegilor nostri, al pompierilor care si-au dat viata la datorie sa nu fie de pomana va trebui ca incepand de maine sa nu adormim la loc.
Ceea ce inseamna ca pana sa ajungem la "desteapta-te, romane" va trebui sa "cantam" "nu adormi la loc, romane!"
