De Ziua Naţională a României, astăzi, sufletele românilor se fac dintr-o dată mai mici, oamenii nu mai sunt atâtde siguri de mândria lor, singura care le rămăsese, aceea dea fi român. Cum sărbătoresc românii această zi sfântă din istoria lor? Nu cumva au ajuns să le fie ruşine s-o sărbătorească învreun fel, văzând cum aleşii lor şi-au bătut joc de ea într-o şedinţă festivă a Parlamentului României? Parlamentarii, floarea de colţ a neamului, au tropăit patriotic cu picioruşele, au bătut înălţător cu mânuţele, au huiduit în trei culori, au înjurat guvernul cu aleasă mândrie. Fiinţa neamului a devenit motiv de băşcălie, s-a făcut recensământul trădătorilor de ţară, pipota a bătut tare în piept, iar plămânii au respiratBucovinaşi Basarabia din fumul unei ţigări afumate pe holurile Parlamentului.Alba Iulia, în ziua de ă Decembrie, devine catedrala dezbinării forţelor politice. În fiecare an, pe csena de la Alba Iulia are loc dor Puterea, oricare ar fi ea, dincolo de şnurul tricolor care o înconjoară, jos stă mereu norodul venit să primească lumina de atunci a unirii şi veninul de azi al dezbinării. Nici nu mai ştim parcă ce să înţelegem atunci când spunem “noi suntem români”. Poate doar respirând aerul zilei de “1 Decembrie 1918” ne vom recăpăta demnitqatea de a fi români. Altfel vom sfârşi ca un popor care în Ziua Naţonală a României vapurta la uechi cireşe de mai, ca într-o zi de 1 Mai. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
