Nimic nu e sigur

Să vină unul singur şi să-mi spună că el e sigur pe ziua de mâine şi-l mănânc. Să vină şi să jure cu mâna pe inimă că el n-are grija zilei de mâine pentru copiii lui, pentru familia lui, pentru părinţii lui. Nimic nu e sigur. Un singur curajos vreau să văd care să vină să spună că în toţi aceşti ultimi ani, ca şi acum, a avut încredere, a fost absolut sigur pe nu ştiu care bancă.
Iar care îndrăzneşte să deschidă gura despre vreun fond de investiţii sau bancă populară riscă să i-o închid într-un mod total neplăcut. În ziua de azi, nimic nu mai e sigur! De-asta şi vor românii mai degrabă un serviciu sigur cu un salariu mic decât unul bine plătit, dar, vai, nesigur. Legile? Care e ăla care a zis asta! Arătaţi-mi-l numai şi-l sufoc pe loc cu legi care au fost date azi, iar mâine au fost modificate dacă nu, şI mai rău anulate. Nici Dunărea numai e sigură. Pleci în croazieră spre Viena şi te trezeşti pe la Calafat că trebuie să te dai jos şi să treci cu piciorul marele fluviu. Şi, o să râdeţi, pentru asta nu trebuie nici măcar să vă suflecaţi pantalonii.
Ce vă spueam, nimic nu e sigur! Dar nimic! Cine poate să vină şi să ne spună că în ceea ce priveşte războaiele trebuie să stăm liniştiţi, ele n-o să mai aibă loc. Ca să numai vorbim de boli. Trăim cu nesiguranţa zilei de mâine, trăim înconjuraţi de o mare de incertitudini şi nu putem fi până la urmă decât întruchiparea acestora.
Cu alte cuvitne, şi noi nu putem fi altceva decât o incertitudine. O incertitudine vie care luptă pentru ca măcar locul de veci să fie sigur!