România şiSloveniaau fost nominalizate pentru al doilea val. Lucrul ăsta a fost spus de ministrul francez de Externe. În declaraţia oficială semnată de şefii de state şi de guverne al celor 16 ţări mebre ale Alianţei el nu se regăseşte. Iată pasajul din declaraţia oficială care face referire la România: “În ceea ce priveşte membrii care aspiră la aderare, recunoaştem cu mare interes şi luăm notă de dezvoltările pozitive pe drumul democraiţiei şi al instalării domniei legii într-un număr de ţări din sud-estul Europei, în special în România şiSlovenia. Alianţa recunoaşte nevoia de a construi o mai mare stabilitate, securitate şi cooperare regională în ţările din sud-estul Europei. În acelaşi timp, recunoaştem progresul înregistrat pe drumul unei mai mari stabilităţi şi cooperări ale statelor din regiunea Baltică, ce doresc desemenea să devină membre”. Punct. Atât. Nimic despre nominalizarea la care făcea referire ministrul francez de Externe.
Însă drumul parcurs de România până aici nu e unul oarecare. Deci, ne păstrăm speranţele, imaginea României în lume e foarte bună, nu ne rămâne decât să ne întoarcem la oile noastre, astea de pe plaiurile mioritice. Din câte îmi aduc eu aminte, noi cu economia stăm prost! În rest, pe plan geo-strategic “am evoluat” foarte mult -ţaraa rămas pe loc, iată o stagnare ce ne-aduce beneficii -, democraţia se simte-n România ca la ea acasă. Aşadar,oiţarătăcită, pe numele ei Reforma, este singura care ne pune probleme. Poate că ciobănaşul e de vină, poate că noi! Vom vedea! De-aici înainte nu trebuie să mai facem nimic de dragul NATO! Gata, din acest moment s-a terminat cu toate cohortele de minştri, ambasadori, trimişi speciali prin străinătăţuri. Toate energiile câte or mai fi, trebuie îndreptate cătreţară, către oameni, care o duc aşa cum o duc. Ezitările, bâlbăielile, chiar gafele guvernanţilor nu vor mai beneficia de indulgenţa nimănui. Presa, opinia publică, oamenii nu mai pot să “priveasă” la nesfârşit cum speranţele din noiembrie ’96 sunt făcute praf. Şi dacă vom înţelege cu toţii că fără muncă nu ne va fi bine nici acum şi nici mai târziu, atunci putem spune căne aflăm într-adevăr pe drumul cel bun.
P.S. Mulţumim Franţa, mulţumim Jacques Chirac!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
