Napoleon Bonaparte, mentorul  meu dintâi

 Ating cu privirea cartea-monument[1] dedicată de André Castelot împăratului Napoleon Bonaparte, o biografie romanțată care mi-a marcat  odinioară felul de a gândi și de a înțelege  lumea înconjurătoare.  O iau din bibliotecă, o frunzăresc, copleșit de emoție, de parcă aș reîntâlni marea dragoste din tinerețe, și  o mângâi tandru din nou. Trec de la un capitol la altul, cincizeci și șapte la număr, și zăbovesc asupra fiecărui motto, adevărate bijuterii de profunzime și concizie, cu toate mi-aș tapeta pereții apartamentului, chiar dacă am ajuns la apusul vieții. Frumusețea lor mă îndeamnă să vi le împărtășesc  și vouă, ca exercițiu  de admirație veșnică pentru „Marele Corsican”...

 

■ „Succesele mele și toate faptele bune, câte am făurit, le datorez mamei mele”.

■ „Devii omul uniformei tale.”

■ „Când aveam cinstea de a fi locotenent-secund, mâncam pâine uscată, dar îmi zăvoram ușa, ca să nu mi se cunoască sărăcia.”

■ „Compatrioții mei apăsați de lanțuri și care sărută tremurând mâna care-i asuprește...”

■ „Dacă am fi ingrați cu el, acest ofițer ar avansa singur.”

■ „Cei care nu știu să se servească de împrejurări sunt nerozi.”

■ „În dragoste, singura victorie este fuga.”

■ „Vai de generalul care sosește pe câmpul de bătaie cu un sistem.”

■ „În război, ca și în dragoste, ca să izbândești trebuie să te privești îndeaproape.”

■ „Orientul nu-și așteaptă decât omul.”

■ „Superioritatea lui Mahomed constă în faptul că a întemeiat o religie lipsită de iad.”

■  „De la triumf la prăbușire nu-i decât un pas. Am văzut că în cele mai importante împrejurări, un fleac hotărăște întotdeauna cele mai mari evenimente.”

■  „Revoluția este o  idee care găsește baionete.”

■ „Nimic nu s-a întemeiat decât prin sabie.”

■ „Nimic nu e mai greu decât să înhami un popor care și-a scuturat samarul.”

■ „Egalitatea nu există decât în teorie.”

■ „Războaiele inevitabile sunt întotdeauna drepte.”

■ „Religia creștină va fi întotdeauna sprijinul cel mai trainic al oricărui  guvern destul de abil, pentru  a ști să se servească de ea.”

■  „O politică bună este să faci popoarele să creadă că sunt libere.”

■ „Duc războiul cu oroare.”

■ „Sunt împrejurări critice când interesele poporului cer condamnarea unui nevinovat.”

■  „Nu urci niciodată atât de sus decât  atunci când nu știi încotro te îndrepți.”

■ „Un tron nu este decât o scândură garnisită cu  catifea.”

■ „O cârmuire nou-născută trebuie să strălucească orbitor.”

■ „Profitați de favorurile sorții  când capriciile ei vă sunt prielnice; temeți-vă  ca ea să nu se schimbe: doar e femeie.”

■  „Nu faci bine decât ceea ce faci tu însuți.”

■  „În ochii întemeietorilor de imperii, oamenii nu sunt oameni, ci numai niște unelte.”

■ „Cel care nu privește cu răceală câmpul de bătaie trimite la moarte mulți oameni în mod inutil.”

■ „Viața personală a unui bărbat este un reflector la lumina căruia poți să citești și să te instruiești  în chipul  cel mai rodnic.”

■ „Secretul marilor bătălii este de a putea să extinzi și să te concentrezi la momentul potrivit.”

■ „Anarhia duce întotdeauna la puterea absolută.”

■ „Cel mai bun mijloc de a-ți respecta cuvântul este să nu ți-l  dai niciodată.”

■ „Cea mai mare greșeală pe care am făcut-o este expediția din Spania.”

■ „La război, ca să treci un obstacol trebuie să te sprijini pe el.”

■ „N-ar trebui să se permită căsătoria unor indivizi care nu se cunosc măcar de șase luni.”

■ „Mă însor cu un pântece.”

■ „Marii oameni sunt niște meteori meniți să pârjolească pământul.”

■ „În politică există situații din care nu se poate ieși decât săvârșind greșeli.”

■ „Nimic nu e mai greu decât să iei o hotărâre.”

■ „În război, un mare dezastru indică întotdeauna un mare vinovat.”

■ „Ca să nu te uluiască victorile, nu trebuie să te gândești  numai la înfrângeri.”

■ „Steaua pălea; simțeam cum îmi scapă frâiele, dar nu puteam face nimic.”

■ „Cel mai bun soldat nu este cel care știe să lupte, ci cel care știe să mărșăluiască.”

■ „Marile puteri mor de indigestie.”

■ „Franței îi plac prea mult schimbările pentru ca un guvern să poată dura.”

■ „Omul de geniu se regăsește  întotdeauna după o greșeală sau după o nenorocire.”

■ „În situația în care mă aflu nu găsesc noblețe decât la oamenii de jos, pe care i-am nesocotit, și josnicie la cei pe care eu i-am înnobilat.”

■ „Calculele sunt bune atunci când poți să-ți alegi mijloacele. Când n-ai această posibilitate, trebuie să dai dovadă de îndrăzneală ca să poți obține victoria.”

■ „Cu îndrăzneală  se poate întreprinde orice, dar nu se poate face totul.”

■ „Simțeam că Fortuna mă părăsește, nu mai aveam sentimentul succesului definitiv. Cine nu îndrăznește nu poate face nimic la momentul potrivit, și nimeni nu îndrăznește  dacă nu este convins că va avea succes.”

■ „Când n-ai suferit niciodată înfrângeri,  ele trebuie să fie tot atât de mari ca și izbânzile.”

■ „Tronurile nu pot fi  recâștigate.”

■ „Adevăratul eroism constă în a ști să te situezi deasupra  vitregiilor.”

■ „... A suferit sub călcâiul lui  Hudson Lowe...”

■ „Nu omul are prieteni, ci fericirea lui.”

■ „Mă tem că nu sunt atât de norocos încât să fiu lovit în plin de o ghiulea pe câmpul de luptă; am să mor în patul meu...”

■ „Moartea este un somn fără vise.”

 

            Retrăiesc cu inima bătând  să-mi  spargă pieptul momentele de altădată...  Aveam douăzeci de ani și mă liberasem fără niciun căpătâi după optsprezece luni de armată. Colegii de generație, cam toți,  reușiseră să intre la facultate,  iar eu bâjbâiam și tăiam frunză  la câini. Providența m-a scos din impas și mi l-a prezentat pe „Nabulio”, Doamne, ce șansă ! Ne-am împrietenit la toartă din prima clipă și nu ne-am mai despărțit vreme îndelungată.  Umblam vrăjit  și doldora de citate napoleoniene, pe care le turuiam mai mereu în situații nepotrivite, stârnind în jur ba nedumerire,  ba ilaritate ori compasiune. Un caraghios exemplar, ce mai tura-vura ! Dar eu credeam în cugetările, în reflecțiile învinsului de la Waterloo[2] și de aceea mi le făcusem călăuze în zbaterea de zi cu zi. Trăiam în întuneric, însă  lumina acelor  șiraguri de vorbe aproape că mă orbea. Cum de sunt într-atât de orbi ceilalți și nu o observă ? mă întrebam iritat și pornit la harță cu indiferența  și mediocritatea dimprejur... În cele din urmă am priceput - eram doar un puber  nerostuit, cum să-l iei în serios? Acum,  recitind cuvintele așezate în deschiderea celor cincizeci și șapte de capitole, aș fi în stare să explic o sumedenie de întâmplări, de decizii care mi-au marcat destinul în ultima jumătate de secol. Și tot prin intermediul lor am deslușit curgerea istorică, înălțările și prăbușirile oamenilor de stat, din bătătura natală și de aiurea, ca și faptele banale, cotidiene, ale neînsemnaților. Nu-i pic de îndoială, Napoleon Bonaparte a fost mentorul meu  dintâi !