Aflăm din surse care doresc să-şi păstreze anonimatul – până li se însoară băiatul – că liderii coaliţiei sunt spăraţi rău de tot pe Mugur Isărecsu. Poate aşa cum n-au fost ei supăraţi nici pe Victor Ciorbea. Numai că acum motivele sunt cu totul altele. Domnii lideri nu concep ca primul-ministru Mugur Isărescu să stea aşa de bine în sondaje, iar ei aşa de prost. Cu alte cuvinte, în timp ce Emil Constantinescu bagă capul în toate pozele în care apare premierul, liderii coaliţiei vor să taie capul premierului pe acolo pe unde apare. Cică nu aşa le-a fost înţelegerea când au acceptat ca Isărescu să fie prim-ministru. Premierul, spun ei, trebuie să culeagă tote înjurăturile şi, eventual bastoanele pe care le conduc, să primească toate aplauzele, felicitările, masa şi dansul. Că şi aşa el, primul-ministru, n-are nimic de pierdut, fiind independent, pe când ei, politicienii, aflându-se în an electroal, nu-i mai alege populaţia. Ca să înţeleagă toată lumea, mai pe şleau spus, domnii lideri îi cer lui Mugur Isărescu, ori de câte ori se scumpeşte ceva, ori de câte ori Guvernul ia o măsură nepopulară, să iasă în faţa populaţiei şi să anunţe. Iar atunci când Guvernul ia măsuri în sprijinul populaţiei – foarte rar, ce-i dept – liderii coaliţiei să le anunţe ca pe nişte succese ale partidelor în fruntea cărora se află. Săracul premier abia acum începe să înţeleagă cu adevărat- înţelesese el puţin şi în timpul crizei Babiuc – cum stau lucrurile prin coaliţia aflată la guvernare. Însă n-are rost, zic eu, să-l plângem. Domnia sa a vrut să fie prim-ministru şi cu asta se laudă pe unde apucă gândintorul de la geologie, domnul Emil Constantinerscu. Cât despre liderii coaliţiei, ce să mai spunem? Dumnezeu să-i apere! Că tot El poate să-i trăsnească!