După ce vreme de trei zile partidele politice au făcut front comun în apărarea Băncii Comerciale Române, ai noştri ca brazii au început, hodoronc-tronc, să dea cu mucii-n fasole. Nişte vajnici apărători ai democraţiei, cu care ne-am obişnuit să fie negri-n cerul gurii atunci când n-au rupt deja lanţul – e vorba, aţi ghicit, de ţărănişti -, au găsit, după lungi analize şi şedinţe, inclusiv de spiritism, ţapul. Nu, nu e vorba de ţapul Convenţiei Democrate, ci de ţapul ispăşitor pentru destabilizarea sistemului financiar al ţării. “Metodele folosite şI întregul scenariu – spun ţărăniştii într-o declaraţie de presă - inclusiv reactualizarea telefoanelor murdare, precum şI interesele care sunt puse în joc duc la cocnluzia că această acţiune destabilizaoare a fost regizată şI acţionată de către cercuri din cadrul PDSR, care încearcă să abată astfel atenţia opiniei publice de la dezvăluirile din ultimul timp privind cazul Adrian Costea şi să facă uitate toate marile dezastre financiare din trecut (BANCOREX, Banca Agricolă, Dacia Felix, Banca Columna, Credit Bank etc.) legate nemijlocit de acest partid, care acum îşi dezvoltă propria bancă”. Am reprodus acest lung pasaj din declaraţia PNŢCD, pentru a arăta că partidul condus de Ion Diaconescu, doar cu numele - în fapt la cârmă stau Mureşan şI Sârbu – are aceaşi mentalitate învechită, comportându-se ca şi când s-ar afla în opoziţie. Luaţi un comunicat al PNŢCD din perioada '92-'96 şI comparaţi-l cu cel de acum şI nu veţi găsi nici o diferenţă. Realitatea guvernării, în care principalul partid e PNŢCD, este sumbră. Disperarea lor este pe undeva de înţeles: nu acceptă uşor că o să piardă toate privilegiile înainte de a fi avut suficient timp să se bucure de ele. ŞI mai ales îi sperie ideea că n-o să mai vină prea curând la guvernare. ŞI are de ce să-i sperie această idee. Pentru că dacă vor continua să aibă aceeaşi poziţie sinucigaşă faţă de venimentele importante, aruncând cu noroi în stânga şi-n dreapta – când în scandalul FNI, de exemplu, preşedintele CEC a fost ţărănist -, existenţa paritdului se va afla în primejdie. O astfel de atitudine sfidătoare şI arogantă, mi-aduc foarte bine aminte a avut-o şI PDSR, în '96. Costurile pentru acest gen de comportament au fost plătite foarte scump. Din nefericire pentru ei, şI acum, la aproape patru ani de la preluarea puterii, ţărăniştii vorbesc tot de moştenirea dezastruoasă. Moşenire dezastruoasă, desăvărşită azi tocmai de cei care o preluau în noiembrie '96. Trist, foarte trist, mai ales că “beneficiarul” acestei dezstruoase moşteniri este poporul român, cu 23 de milioane de moştenitori ai săi.