A devenit o obişnuinţă să scrii despre Adrian Severin. Domnia sa deschide jurnalele de ştiri, domnia sa le închide. Prima pagină a ziarelor este rezervată pentru cazul Severin. Totul se învârte în România în jurul lui Severin. Ziarele de ieri au publicat o fotografie cu Adrian Severin înconjurat de vreo duăzeci de ziarişti. Cred că un lucru asemănător nici lui Michael Jackson nu i s-a întâmplat pe aici, pe la noi. De Bill Clinton, ce să mai vorbim. Înconjurat de reportofoane, camere de luat vederi, microfoane, blitzuri, Adrian Severin devenise prizonierul propriilor declaraţii. Pe unde-l văd ziariştii să năpustesc asupra lui, încercuindu-l, încolţindu-l cu aceleaşi întrebări la care domnia sa răspunde de fiecare dată altceva, spunând, însă, mereu aceleaşi lucruri. Adrian Severin e pe cale să dea naştere paparazzilor. Respiră Adrian Servein? Prea a imortalizat imediat fuiorul de abur ce îi însoţeşte respiraţia. S-a apelcat Adrian Severin? Camerele de laut vederi sunt ţintuite imediat asupra sa pentru a prinde imaginile acestei mişcări. S-a scărpinat Adrian Severin? Blitzurile se declanşează dintr-o dată, doar-doar vor imortaliza spionii ţinuţi după ureche. Şi uite aşa vom avea paparazzi. Şi uite aşa o să apară într-o zi o Ladi Di, Doamne fereşte, în variantă românească. Sau mai bine spus, e pe cale de apariţie Mister A. Pam-pam!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
