America, bun venit în România!
Taman când credeam că politicienii noştrii sunt fără de pereche în lume, Donald Duck-ul Americii a ţinut să mă contrazică. De-asta am urmărit şi eu, da capo al fine, discursul doamnei Meryl Streep de la ceremonia de decernare a Globurilor de Aur, să văd ce l-a deranjat aşa tare pe încă nepresedintele în funcţie.
Mă gândeam că o fi pomenit de mama viitorului locatar al Casei Albe sau o fi spus oarece măscări. Nici vorbă, un discurs în care Prima Meşă a Americii era criticată la modul elegant pentru faptul că şi-a bătut joc de un reporter cu dizabilităţi.
Pot înţelege, să zicem, deşi nu am văzut sensul virulenţei, că a categorisit-o pe Meryl Streep ca fiind o susţinătoare înfocată a doamnei Clinton, dar nu pot înţelege expresia "una din cele mai supraapreciate actriţe de la Hollywood".
Mai ales că Merryl Streep nu i-a criticat abilităţile manageriale sau capacităţile antreprenoriale.
Un episod care mi-a adus aminte de secvența care mi-a lăsat un gust amar, cea cu "ţigancă împuţită", în care un alt ocupant al celei mai înalte poziţii într-un stat, nu a găsit altceva de criticat la o jurnalistă decât faptul că aparţine unei anumite etnii. Şi nici măcar nu sunt convins că aparţine etniei respective.
De-asta spuneam la început "America, bun venit în România".
Aţi vrut un preşedinte jucător? Felicitări, îl aveţi.
