Mă întreb uneori încotro ne îndreptăm. Foarte rar ce-i drept, însă mă întreb. De parcă n-aş avea altceva mai bun de făcut. Probabil că şi dumneavoastră vă întrebaţi! Eu vă spun foarte sincer, nu am răspuns la întrebarea asta. Nu ştiu încotro mă îndrept eu, darmite încotro ne îndreptăm. Mai întâi, pentru a răspunde la întrebarea asta, ar trebui să ştiu unde ne aflăm. Aşadar, nu ştiu nici la această întrebare să(vă) răspund. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu ştiu de unde venim. Nici măcar n-avem certitudinea că mergem într-o direcţie sau alta! Poate că stăm pe loc şi tot restul lumii se învârte în jurul nostru. Poate că România nu se mai învârte de multă vreme în jurul Soarelui. Poate că Soarele şi-a luat responsabilitatea să se învârtă el în jurul nostru. Deci, nu ştim de unde venim, nu ştim unde suntem, nu ştim încotro ne îndreptăm. Primim asigurări de la un timp încoace că suntem pe drumul cel bun. Nu ni se spune nici măcar dacă e vorba de o potecuţă sau un drum naţional. Poate ne aflăm cu toţii pe “aleea
îndrăgostiţilor de reformă” şi nu ştim. Aşa că vă rog frumos să nu mă întrebaţi încotro ne îndreptăm, că nu ştiu să vă răspund. Pot, în cel mai bun caz, să vă spun de unde n-am venit, unde nu suntem şi încotro nu ne îndreptăm. Şi nu ştiu dacă asta vă poate ajuta cu ceva. Încotro ne îndreptăm? Habar n-am şi credeţi-mă nici nu mai vreau să ştiu!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
