Mărţişoare de redactor-şef

Uite că suntem deja în 1 Martie şi pe pieptul PUNR-ului, chiar dacă te uiţi cu lupa de partid, nu vezi nici urmă de şnur, darmite mărţişoarele remanierii guvernamentale. PUNR-ul a stat şi a socotit că, decât să aibă băgată în coaste sula dlui Ion Iliescu, e mai bine să rămâi "ca Mucea cu boldurile pe piept”. Oricum, se spune, dl Funar şi ai săi, pentru a nu rămâne neconsolaţi în loc de portofoliile guvernamentale vor primi de la Dl Gherman, atunci când se va întoarce din Japonia, un superb bonsai. Sau mai bine un buchet de viorele culese din Curtea Opoziţiei, de lângă gardul Pedefeseneului. Şi pentru că tot veni vorba de mărţioare, aseară nişte piraţi au atacat corabia televiziunii, dăruindu-i frumoasei Anca Toader în loc de mărţişor un plasture roşu ce i-a acoperit drăguţu-i chip de a zis pentru o clipă toată ţara că e iar revoluţie. După mărţişorul Federaţiei Sindicatelor din Radicomunicaţii, la televiziune au urmat altele trei în vogă, vă amintiţi, în primăvara anului 1990. E drept, pe vremea aceea barba lui Gelu Voican era mai întâlnită decât gâtul lui Petre Roman, buzele lui Adrian Năstase ori urechile dlui Coposu, căci despre ei e vorba în "mărţioarele” de faţă. Şi pentru că spaţiul e mic şi mai scump decât în Tokio, vă reproduc doar câteva din mărţişoarele oferite telespectatorilor” dl Coposu – "mi-aţi ridicat mingea ca la baschet”; dl Roman – "Doamne, de ce a trebuit să  ne gâlcevim din nou”; dl. Adrian Năstase – "acest sondaj poate fi numit IRSOP-ul dlui Coposu”. Doamnelor şi domnişoarelor, redactorul-şef vă oferă în această dimineaţă în loc de mărţişor o pădure de mesteceni, în care să va întâlniţi, o dată cu răsăritul soarelui, soţii, iubiţii şi amanţii, unde să vă iubiţi până când vă vor creşte frunze.