De la Zeus la Dumnezeu

După ce preacucernicul preşedinte al tuturor pedeleilor îl afurisi deunăzi pe bunul Patriarh Teoctist prin raportul lu’ Volodea Tismăneanu, în paranteză fie spus, acelaşi bun credincios lăcrima de mama-focului la catafalcul înfieratului, acum, în plină campanie de pomeni electorale, niciodată coliva nu fu mai dulce, emulii domnului preşedinte, care dorm cu portretul domniei sale sub pernă şi cu icoana Nutzi în gând, s-au trezit că-i penetrează grija faţă de Biserica Ortodoxă Română şi au hotărât fără să întrebe pe nimeni, nici măcar pe câinele Vasile din Aleea Modrogan, care oricum a murit de mult, "că este necesară implicarea tuturor factorilor care duc la creşterea calităţii vieţii la ţară, un rol important în acest sens revenind şi Bise­ricii", am încheiat citatul, şi uite aşa am ajuns să citez din Adriean Videanu ca din clasici, ba, mai mult, Boc şi compania de sunete mici şi dese vor ca ajutoarele sociale să nu mai fie distribuite prin Ministerul Muncii, ci cu ajutorul popilor, stimaţi enoriaşi, dar şi cititori, de îţi vine să te întrebi de unde dragostea aşa subită faţă de biserică pentru nişte băieţi de Cartier, la care ceasurile au fost întotdeauna mai importante decât crucile, de unde atracţia asta nebună a păcătoşilor pentru cele sfinte, de unde şi până unde pioşenia asta a unui partid faţă de Dumnezeu, a unui partid care se închină la Zeus şi spune "Ptiu, drace!?"…