Cartea „Marele soc" - din finalul unui secol scurt - Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu - Despre comunism, postcomunism, democratie aparuta la Editura Enciclopedica este o aparitie editoriala de exceptie.
Profesorul de stiinte politice Vladimir Tismaneanu a intalnit unul dintre personajele sale prin care studiaza istoria comunismului, un personaj in carne si oase si pe deasupra si presedintele unei tari care a facut parte din lagarul comunist! E vorba desigur de Ion Iliescu. Convorbirea celor doi se transforma intr-o lectie de istorie la care asisti pe viu, de parca cei doi vorbesc de fata cu tine doar cand si cand visul se destrama trezindu-te cu cartea in maini. Asadar, dialogul dintre cei doi este cea mai buna metoda de a prezenta istoria anilor ’50-’60-’70, anii comunismului, un dialog care te face sa citesti cartea ca pe un roman politist. Asisti fara sa-ti dai seama la un spectacol al dialogului fara patima, dar cu tensiune, cu dezvaluiri, dar si detasare, un spectacol care te cucereste de la inceput pana la sfarsit ca nici nu realizezi cand „au trecut" cinci sute de pagini.
Cartea „Marele soc", „o carte despre iluzii, deziluzii, responsabilitate, regrete si sperante" cum o numeste Vladimir Tismaneanu, este prin marturia celui care a facut parte din structurile comuniste, pentru ca apoi sa ajunga presedintele unei tari capitaliste, Ion Iliescu, o carte-document. Cei care vor pleca dinainte de a citi convorbirea celor doi cu ideea ca este „o carte despre Ion Iliescu" sau „o carte din care sa iasa bine Ion Iliescu" se insala amarnic. Vladimir Tismaneau nu si-a propus ca in aceasta carte Ion Iliescu sa iasa bine sau rau, esecul ar fi fost garantat in ambele cazuri.
Vladimir Tismaneanu este profesorul, asa cum spuneam si la inceputul articolului, care a intalnit un pesonaj fabulos pentru studiile sale si l-a exploatat la maximum pentru aceasta, l-a exploatat la sange ca sa folosim o expresie care a fost celebra in epoca despre care se vorbeste mult in aceasta carte. Atat si nimic mai mult, pentru ca nici nu trebuia. E suficient!
