Despre ulei, despre crizau leiuli s-a tot scris. Despre Adrian Severin se va tot scrie. Despre îndârjirea cu care George Pruteanu apără limba română s-au folosit râuri de cerneală şi bine s-a făcut. Despre relansarea corupţiei s-au tăiat păduri întregi ca să ajungă hârtia de scris. Despre exodul minerilor s-a scris aşa de mult încăt nu mai interesează pe nimeni, nici măcar de soarta lor. Articolele publicate despre dosarele securităţii însumate depăşesc chiar paginile dosarelor.AdrianSeverin s-a întors înţară. Despre Catedrala Mântuirii Neamului s-au scris tomuri întregi. Despre afacerea Solventul s-a scris cât pentru zece embargouri.AdrianSeverin s-a întors înţară. Îl arestară pe Constantin Constantin. Mai au să-l aresteze pe Ion Ion, Gheorghe Gheorghe, Vasile Vasile, Nicolae Nicolae şi mare corupţia e stârpită. Şi despre asta se poate scrie foarte mult. S-a scumpit “trenul”. S-a scumpit “metroul”. Ei bine, despre asta nu s-a scris aproape nimic. Am trăit s-o văd şi pe-asta. Nu mai interesează pe nimeni scumpirile. Lehamitea, resemnarea au făcut din români nişte roboţi care nu mai sunt în stare să reacţioneze nici măcar la scumpirea… aerului, care, deocamdată, nu costă nimic. Poate să se scumpească papa domnească, pâinea, laptele de cuc, carnea, puful de păpădie, ouăle, nu-i interesează. El merge înainte, tot înainte, reforma trebuie dusă până la capătul tunelului. Nu mai are timp şi nici bani să se întrebe ce-l aşteaptă la capătul tunelului” Luminţa, luminoiu’! Sau poate doar Băicoiu!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
